Intenţionat n-am scris „În numele Tatălui”, întrucât nu mă refer la Tatăl ceresc. Născut, aşa scrie în cărţile sfinte, tot din neamul evreilor, aşa cum e situaţia şi a altora de pe acest pământ primitor numit România.
Prin 2009, m-am trezit cu un constănţean care m-a căutat să-mi spună ceea ce eu ştiam. Omul, scund de statură, cu chelie, şi-a scos buletinul de identitate ca să-mi arate că a fost cândva vecin de apartament cu familia preşedintelui de atunci al României, Traian Băsescu. Cum nu-i cerusem eu buletinul, mi-am mulţumit şi l-am întrebat când a plecat adevăratul tată al fiilor Traian şi Mircea Băsescu în Israel. Pe loc, mi-a răspuns: „În 1971”. Cum anul coincidea cu cele ştiute de mine, i-am mulţumit şi am scurtat dialogul. Din mai multe surse, cunoşteam că numele tatălui adevărat al preşedintelui Băsescu fusese Braunovici. Iar tatăl domniei sale deţinuse funcţia de locţiitor politic al comandantului unirăţii de marină din Constanţa. Legislaţia de atunci îi permitea să părăsească ţara doar dacă divorţează. Plecarea evreilor din România, ca şi a şvabilor, în genere a germanilor, se făcuse contra unor sume de bani sau avantaje materiale ale României. Probabil, pentru educaţia acestora şi şcolarizare. Îmi povestise aceste adevăruri, pe care le-a şi scris în memoriile domniei sale publicate iniţial în revista săpătmânală Flacăra lui Adrian Păunescu, fără a fi reluate toate în recent apăruta carte „Din frac în zeghe” de către excepţionalul om şi ministru de Externe al României, Ştefan Andrei – fost deputat de Gorj în Marea Adunare Naţională -, apreciat deopotrivă de statul Israel, dar şi de Germania Federală pentru calităţile sale de diplomat.
L-am mai cunoscut şi pe Vasile Frătuţiu, de loc din Brădiceni, fost maistru la Liceul de marină Constanţa, care îl avusese ca elev pe Traian Băsescu. Mai târziu, când Traian Băsescu devenise căpitan de navă, nea Vasile Frătuţiu, de loc din Brădicenii Gorjului, l-a avut pe fostul elev comandant de vapor. Nea Vasile Frătuţiu fiind şeful peste sectorul armament de pe navă. Şi el mi-a confirmat că după divorţul de Colonelul Braunovici, mama lui Traian Băsescu s-a remăritat cu un maior al armatei române care i-a înfiiat pe cei doi fraţi: Traian şi Mircea, dându-le propriul nume – Băsescu. Mai mult, nea Vasile Frătuţiu, domiciliat acum în Constanţa, a mai revenit pe la Brădiceni şi vara trecută, la casa părintească, lăsată unui copil. Tot domnul Vasile Frătuţiu mi-a mai relatat că este prieten cu Mircea Băsescu, unei nepoate de-a acestui om de afaceri închiriindu-i un spaţiu comercial. Mircea Băsescu i-a mărturisit că în 1992, aflat în Israel, Traian Băsescu s-a întâlnit cu tatăl lor şi s-au certat la cuţite. Iar tatăl, Braunovici, i-a cerut lui Traian Băsescu să nu-l mai caute vreodată. Greu de spus dacă tatăl celor doi fraţi Băsescu se mai află în viaţă. Cert este că spiritul de afacerişti, de gheşeftari, la care excelează amândoi, şi Traian şi Mircea Băsescu, s-ar putea să fie glasul sângelui. Nu mai e cazul să înşiruim afacerile – nu puţine! – în care este implicat Traian Băsescu. Iar Mircea ne interesează şi mai puţin! Zilele acestea face o vizită de stat în Israel şi în Teritoriile Palestiniene. Reluăm o scurtă declaraţie a lui Traian Băsescu, dintr-un interviu acordat postului de radio Kol Israel: „Românii, v-o pot spune cu certudine, nu sunt antisemiţi, dar avem de lucru pentru a-i face să înţeleagă şi să recunoască existenţa Holocaustului pe teritoriul României.” Cetăţeanul Traian Băsescu nu spune o noutate, ci un truism. Îi reamintim că şi prin alte părţi, pe unde dreptul la opinie este mult mai respectat, sunt păreri şi păreri. Mai zilele trecute, a fost amânată o expoziţie în Occident, parcă de UNESCO, privitoare la Istoria de 3.500 de ani a poporului evreu. Şi asta la cererea statelor arabe, interesate de pace în Orientul Mijlociu. Şi nu de război ori de pus paie pe foc.
Nicolae Roşca
