35 de ani de la asasinarea lui Pompiliu Marcea (II)

1093

,, …Despre Pompiliu Marcea am vorbit de mai multe ori, o dată chiar cu vădită emoție, căci eram în rândul auditoriului și doi renumiți istorici literari, profesorii universitari Dan Grigorescu și Ștefan Cazimir. Cum ,,verba volant”, considerăm că a venit momentul să transmitem ideile și prin intermediul scrisului. În ceea ce privește Umanitatea sadoveniană…, se impune observația că e prima lucrare de acest gen la noi (la francezi există două dicționare ale personajelor balzaciene și un repertoriu de personaje proustiene). Se realizează o vedere de ansamblu a universului uman al scriitorului. Spațiul acordat fiecărui erou este în relație cu valoarea sa în cadrul tipologiei sadoveniene. În pofida meritelor incontestabile ale lui Pompiliu Marcea, istoricul și criticul literar nu și-a găsit loc nici în Istoria criticii a lui Nicolae Manolescu, nici în Istoria literaturii române contemporane a lui Alex. Ștefănescu. În cartea lui Nicolae Manolescu apare la bibliografie, la capitolele Ioan Slavici și Mihail Sadoveanu, nu și la cele dedicate junimismului. Poate că a fost mai puțin înzestrat cu arta de a scrie frumos, poate că s-a raliat cu protocroniști, dar din întreaga sa opera, Pompiliu Marcea ne apare ca un autor instruit, cu o bogată cultură generală, cu un scris sobru, completat, totuși, de atenția acordată nuanțelor și implicațiilor pe care le presupune cuvântul (a se vedea reliefarea unor bijuterii din creația sadoveniană). Pompiliu Marcea a iubit literatura mai mult decât pe sine, de aici a izvorât spiritul de sacrificiu, fiind un adevărat apărător al limbii şi literaturii române” spune într-un articol domnul prof. Eugen Velican, intitulat ,,Pompiliu Marcea – exeget al clasicilor”, publicat în ziarul ,,Gorjeanul” din 21 martie 2016.
Pompiliu Marcea a fost primul scriitor român care a scris cea dintâi monografie completă despre scriitorul transilvănean Ioan Slavici în 1965, carte care a primit premiul Academiei Române ,,B.P. Hașdeu”, urmând și alte scrieri, devenind specialist în Slavici.
Pompiliu Marcea a fost scriitorul român care a scris primul Dictionar de personaje din literatura română intitulat ,,Umanitatea sadoveniană de la A la Z”, lucrare de pionierat în cultura neamului românesc, asemenea lui Balzac în Franta și Dostoievski în Rusia, iar în anul 1976 primește premiul Uniunii Scriitorilor din Bucuresti pentru cartea ,,Lumea operei lui Sadoveanu”.
Iată ce scria profesorul înainte de apariţia celei de-a 3-a cărţi despre Sadoveanu: ,,Trebuie să m-apuc de cartea a 3-a despre Sadoveanu spre a alcătui o trilogie critică ce va fi, după opera lui Eminescu de G. Călinescu, o operă unică în cultura română. Ar trebui să apară în 1979 pentru că, în anul 1980 la Centenarul naşterii scriitorului să se reediteze sub banderola sa într-un tom imens de 1500 de pagini. Mă încântă teribil această idee”.
,,Profesorul Pompiliu Marcea a fost o figură luminoasă a literelor scrise românești, un om de o mare noblețe sufletească, înzestrat cu alese însușiri umane și spirituale. Pot spune că am fost prieteni, legându-ne, în primul rând, obârșia oltenească, apoi dragostea pentru valorile perene ale Literaturii române. Consider ,,Umanitatea sadoveniană de la A la Z”, o carte importantă care rămâne un model de cercetare profundă a unui clasic al Literaturii noastre. În general, întreaga operă critică a lui Pompiliu Marcea ar trebui editată și reeditată pentru a fi readusă în circuitul firesc” spunea domnul acad. Marin Sorescu în anul 1995.
Iată ce spune domnul prof. dr. Zenovie Cârlugea într-un articol intitulat ,,Amintirea lui POMPILIU MARCEA – (20 octombrie 1928, Ștefănești, Gorj – 27 martie 1985, București), publicat în ziarul ,,Gorjeanul” din 27 martie 2018: ,,… După moartea lui Pompiliu Marcea, am început o colaborare mai susținută, la revista tinerilor scriitori ,,Luceafărul”, cu studii și eseuri, recenzii, note culturale (1985-1989), constatând de câtă prețuire se bucura istoricul și criticul literar, dar și omul de atitudine Marcea în diferite cercuri literare. Desigur, viața lui Pompiliu Marcea s-a desfășurat într-un anumit ritm și climat cultural, profesorul, omul de atitudine și scriitorul păstrând o anumită măsură în toate, un instinctiv echilibru al judecăților de valoare, călăuzindu-se cu fermitate după principiul adevărurilor asumate și al bunei cuviințe… Nemodelabil după anumite imperative extraculturale – fără a fi însă un ,,disident” – , Pompiliu Marcea a plătit cu viața… Aceasta este ,,lecția” care însoțește amintirea lui Pompiliu Marcea în eternitate… ”
În perioada comunistă, odată cu adoptarea legilor de sistematizare rurală și nu numai, Pompiliu Marcea a dat dovadă de foarte mare curaj şi a înaintat mai multe memorii conducerii superioare de partid şi de stat, inclusiv lui Nicolae Ceauşescu prin care cerea încetarea demolării satelor românești, a monumentelor istorice şi a bisericilor, a cerut împroprietărirea ţăranilor cu pământ, s-a opus politicii demografice greşite, căreia i-au căzut pradă mii de femei, s-a opus exportului masiv de produse alimentare, care a dus la anii de criză şi înfometare a poporului român. A dorit eliminarea desfăşurării de munci agricole şi pe şantiere pentru elevi, studenţi şi militari, s-a opus cenzurii şi politicii editoriale greşite, a criticat abuzurile unor activişti politici şi demnitari de stat etc. Pot să spun că, satul lui, Colibaşi, care era propus pentru demolare în acea perioadă, există şi astăzi datorită implicării lui Pompiliu Marcea.
Traian Filip: Plante care înfloresc, Monitor cultural, an VI, nr.9/2011 „Până acum, noua promoţie de ilegalişti, foşti deţinuţi politici ieşiţi din închisori, este extrem de săracă. Predomină disidenţii, refugiaţii politici scăpaţi în lume, contestatarii şi protestatarii care, într-un fel sau altul, au dat dovadă de putere de sacrificiu şi de curaj în înfruntarea dictaturii. Adesea aceste acte de revoltă individuală s-au soldat cu sacrificarea individului sau cu scoaterea lui din luptă. În faţa unor morminte, ne oprim cu pietate şi inchietudine. Cine va evoca figura lui Pompiliu Marcea, care, cu câţiva ani în urmă, era decis să-şi dea foc în Piaţa Revoluţiei, în semn de protest pentru cenzurarea lui Eminescu? Gestul lui a trecut nebăgat în seamă, deşi era consecinţa unui şir de proteste la cel mai înalt nivel. El scrisese două memorii împotriva distrugerii satului, fiind îndepărtat dintr-un post de răspundere, ca să fie folosit în conflicte ideologice. A scris apoi un roman în care se descrie distrugerea personalităţii într-o societate tota¬litară. Refuzul său de a elogia geniul Carpaţilor a stârnit furia securităţii, care i-a atribuit o moarte nemernică, aruncându-i trupul în apele lacului Herăstrău. Nu pot să-i rostesc numele fără să simt cum îmi ard buzele, aşa cum nu-mi voi simţi împăcată conştiinţa până când nu voi vedea tipărite memoriile înaintate CC ului de Vasile Drăguţ, în care protestul împotriva dărâmării monumentelor de artă religioasă atinge un patetism cutremurător. Şi el a plătit cu viaţa curajul, demnitatea de a înfrunta tiranii de la înălţimea destinului său pe care l-a pus în joc cu o seninătate şi o încredere neţărmurite”.
Pompiliu Marcea a fost unul dintre susținătorii fervenți ai publicării „Opere complete” de Mihai Eminescu sub egida Academiei Române care publicase până în 1980 opt volume, dar care, prin volumele IX și X (publicat cu greu după câțiva ani, pe 15 iunie 1989, dar oprit de la difuzare) a atras critici extrem de virulente din partea Șef Rabinului Moses Rosen care-l etichetase pe Eminescu ca fiind: „fascist, rasist, antisemit, dement, pornografic, mincinos, huligan și sifilitic”, ceea ce a deranjat sensibilitatea mai multor scriitori români. Publicarea volumului s-a încheiat imediat urmată de un şir de morţi extrem de suspecte.
În anul 1980, unchiul meu mi-a spus că a intrat într-o ,,bătălie pe viaţă şi pe moarte” cu cel mai ,,puternic“ om din România, Şef Rabinul Moses Rosen. Acesta ceruse Academiei Române, forurilor conducătoare ale partidului, ale culturii şi lui N. Ceauşescu, retragerea din librării şi trimiterea la topit a volumului IX de ,,Opere complete” de Mihai Eminescu, poet catalogat antisemit. Atunci a apărut în secret, în regim de samizdat o revistă de 10-15 pagini prin care un colectiv de intelectuali, printre care şi Pompiliu Marcea, au hotărât să ia atitudine împotriva rabinului.
Mi-a spus că toţi cei implicaţi s-au retras rând pe rând, deoarece atât ei, cât şi familile lor au fost ameninţaţi cu moartea în diferite moduri. I-au cerut şi lui să facă acelaşi lucru, dar el a spus că merge până la capăt, până la sacrificiul suprem în apărarea poetului naţional. Acelasi lucru i l-a cerut şi familia, soţia şi fiica, dar răspunsul lui a fost uluitor ,,Kim şi Corina, pe voi vă ador, dar pentru Eminescu mor”. Volumul IX de ,,Opere complete” de Eminescu a apărut, dar cu ce consecinţe.
Într-o broşură, Şef Rabinul Moses Rosen se referă la evenimentele stranii petrecute în România. ,,Profesorul Pompiliu Marcea, care mă atacase într-o scrisoare, a fost găsit înecat într-un lac din preajma Bucureştilor, lăsând să se înţeleagă că la mijloc a fost o pedeapsă divină.
Un poet antisemit, Ion Lotreanu, a fost găsit spânzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din ,,Opere complete” al lui Eminescu, Alexandru Oprea, a fost găsit mort în baie”. El afirmă că moartea acestora este semnul unei pedepse divine, afirmaţie care face inutil orice comentariu – vina de a apăra poetul nostru naţional Mihai Eminescu fiind de neiertat.
Despre morți numai adevărul! Ion Coja – 21 iunie 2007 „…Din perspectiva lui Paul Goma, a cazului Paul Goma, Virgil Ierunca a părăsit această lume lăsând în urma lui datorii mari, neonorate! Cât priveşte „cazul Ierunca”, dacă este să-i închinăm un bilanţ, final şi total, eu aş veni cu mărturia unei discuţii purtate cu mai sus-numitul în 1984, la Paris, la Cafe de Cluny, când i-am reproşat următoarele: (1) soţii Ierunca şi însăşi Europa Liberă nu au avut reacţia aşteptată de publicul românesc în disputa deschisă de Moses Rosen privind publicarea prozei politice a lui Mihai Eminescu. Dimpotrivă, n-au zis nimic despre această dispută, dar l-au atacat pe Pompiliu Marcea, istoricul literar care se angajase în polemică cu „cel mai puternic om din România”. L-au atacat pe alte subiecte, fără să pomenească nimic de polemica curajoasă şi atât de riscantă (cum s-a dovedit în final!) cu rabinul roşu. „N-aţi fost corect cu bietul Pompiliu Marcea!” i-am zis lui Virgil Ierunca, povestindu-i şi în ce condiţii stranii a murit fostul meu coleg…”.
Ion Coja: Domnule Traian Băsescu, mi-au ieșit prost ultimele analize! Ce naiba mi-au pus în cafea oamenii tăi?
17 aprilie 2016
„…Primul meu gând a fost la Pompiliu Marcea, colegul nostru care a murit – zicea toată lumea, otrăvit! Numai bietul Marcea va fi știut cine avea de ce să-l otrăvească! Unii ziceau că „rabinul roșu”, alții dădeau vina pe KGB. Firește, a intrat și Securitatea în hora celor bănuiți! Eu, cu privire la subsemnatul, nu pot să am decât o singură bănuială, cea mai logică și singura: m-o fi otrăvit cine m-a mai amenințat o dată cu această sancțiune! În urmă cu șapte ani!…”
Va urma
Ion Marcea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here