Motto:
,,Condiţia supremă a marilor
realizări este martirajul.
În fiecare mare creator
trăieşte un Meşter Manole ‘’.
POMPILIU MARCEA
Astăzi, 27 martie 2020, se împlinesc 35 de ani de la asasinarea prof. univ. dr. POMPILIU MARCEA, critic și istoric literar, personalitate proeminentă a literelor românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Totodată, se împlinesc 25 de ani, un sfert de secol de la înființarea Fundației Culturale ,,Pompiliu Marcea” și de la organizarea Primului Simpozion Național ,,Pompiliu Marcea” la Târgu-Jiu, Scoarșa și Colibași. Toate obiectivele propuse prin statutul fundației culturale au fost îndeplinite și depășite cu o singură excepție: reeditarea operei scriitorului din lipsa fondurilor financiare. Scânteia realizării simpozionului a pornit de la mine, în urma întâlnirii cu domnul prof. Eugen Velican, fost director al Colegiului Național ,,Spiru Haret”, care a fost de acord cu organizarea manifestărilor. În realizarea acestor manifestări culturale, s-a implicat familia, frații și nepoții scriitorului, sprijiniți de deputatul de Gorj, domnul prof. univ. dr. Nicolae Mischie, inspectorul școlar general adjunct al ISJ Gorj, domnul prof. Corneliu Popescu, domnul prof. Viorel Gârbaciu, directorul Direcției de Cultură-Gorj și domnul prof. Constantin Popescu, directorul Centrului Județean al Creației-Gorj. Manifestările au debutat la Colegiul Național ,,Spiru Haret” cu o slujbă de pomenire și un parastas în memoria scriitorului, susținut de un sobor de preoți, urmat, în amfiteatru de alocuțiunile invitaților locali, de dezvelirea unei plăci memoriale și de acordarea denumirii ,,Pompiliu Marcea” amfiteatrului liceului. După amiază, lucrările simpozionului, au continuat la Muzeul Județean Gorj cu o expoziție de fotografie de familie și de cărți scrise de P. Marcea, urmată de alocuțiunile personalităților prezente de la nivel național. A doua zi, manifestările culturale au debutat la Scoarța cu alocuțiuni, cu dezvelirea unei plăci prin care Căminul Cultural și Biblioteca Comunală primeau denumirea ,,Pompiliu Marcea”. I se mai acordă Titlul de Cetățean de Onoare Post-mortem al comunei Scoarța, fiind prima personalitate căreia i se atribuie acest titlu. În continuare, manifestările s-au desfășurat la Școala Primară din Colibași, unde au fost vizitate sălile de clasă, au fost vizualizate cataloagele cu notele scriitorului. Au urmat alocuțiunile colegilor și invitatilor în fața unei mulțimi venite din toate satele din împrejur. După aceea, am trecut la biserica din sat, unde a avut loc o slujbă de pomenire și un parastas, continuând cu alocuțiunile participantilor. Manifestările culturale s-au încheiat la casa părintească a scriitorului cu dezvelirea unei plăci memoriale, alocuțiuni, o slujbă și o masă creștinească de pomenire în memoria scriitorului la comemorarea a 10 ani de la moartea acestuia. De atunci, anual s-au organizat simpozioane în memoria scriitorului, mai ales în ultimii ani.
Pompiliu Marcea s-a născut la data de 20 octombrie 1928 în satul Ștefănești, lângă Târgu-Cărbunești, iar în vara anului 1931, familia se stabilește definitiv în satul Colibași, comuna Scoarța, județul Gorj. A absolvit șapte clase primare la Școala Primară din sat în perioada 1935-1942, a absolvit opt ani Școala Normală din Târgu-Jiu, în perioada 1942-1950, și patru ani Facultatea de Filologie la Universitatea București, în perioada 1950-1954, luând numai premiul I an de an pe întreaga perioadă de 19 ani de studii. A terminat ca șef de promotie atât Școala Normală, cât și facultatea, cu diplomă de merit și bursă republicană. Pe timpul facultății, evoluţia sa a fost urmărită și remarcată de prof. univ. Tudor Vianu, care din anul IV îi propune să devină preparatorul său. Astfel, Pompiliu Marcea, după terminarea facultăţii, în anul 1954, rămâne preparator în cadrul acesteia. Urcă toate treptele ierarhiei universitare de la gradul de preparator, asistent, lector, conferențiar până la profesor, iar în 1968 își ia într-un mod remarcabil titlul de doctor în filologie, așa cum spunea prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, critic și istoric literar. Pompiliu Marcea a predat mulți ani la unele dintre cele mai prestigioase universități europene: Sorbona din Paris, Franța, Koln, Bonn, Acheen și Dusseldorf din Germania. În anul 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei. Scriitorul a fost mai mulți ani redactor la Editura pentru Literatură, începând cu anul 1961 și apoi Director la Editura pentru Literatura Universală (1964), când si-a asumat riscul să editeze și să publice scriitori interzisi de regimul politic din acea vreme. Pompiliu Marcea a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, prodecan și șef al Catedrei de Istoria Literaturii Române la Universitatea București. Pompiliu Marcea, un nume care a creat istorie!
„De Pompiliu Marcea m-a legat o prietenie adevărată care, vreme de aproape patruzeci de ani, câţi au trecut din ziua examenului de admitere la Facultatea numită pe atunci ,,de Filologie”, până în dimineaţa sumbră, când am aflat vestea incredibilă a tragicei şi nedreptei lui morţi, nu a cunoscut niciodată umbrele suspiciunii, ale îndoielilor sau ale invidiei. A fost una dintre acele prietenii profunde de care aveam nevoie cu toţii, într-un timp când se încurajau cu atâta osârdie, atât de sistematic, ura, delaţiunea, calomnia. O prietenie care s-a consolidat tocmai pentru că avea de înfruntat atâtea vrăjmăşii şi pentru că trebuia să reziste într-o atmosferă cu totul neprielnică. Nu a fost uşor: în momentele foarte grele, când el s-a declarat pe faţă, fără nici o ezitare, alături de cei loviţi, a avut de îndurat, la rândul lui, mari primejdii care, nu o dată, l-au ameninţat, cum era obiceiul, la fel de grav ca şi pe cei cărora le lua, cu desăvârşit simţ al dreptăţii, apărarea. Ştiam bine că voi afla întotdeauna la el un sprijin, o voinţă de a nu îngădui, în nici un chip, injustiţia. De multe ori, lui Pompiliu Marcea i s-a datorat salvarea nu numai a destinului unui om – câteodată un prieten sau coleg, dar de multe ori un necunoscut, cât şi a unei cărţi valoroase ce nu răspundea, însă, exigenţelor extraculturale ale vremii. Ştiu multe împrejurări în care s-a angajat, fără să şovăie, deşi cunoştea foarte exact pericolele. În înfruntări cu atotputernici, cu diverse persoane grijulii să nu îşi piardă poziţiile avantajoase. Staţi de vorbă cu editori din anii când soarta cărţilor era decisă de unii dintre cei pentru care actul cultural nu se justifică decât ca o formă de propagandă politică; veţi constata cât de vie e amintirea unor gesturi curajoase ale lui, datorită cărora opere literare, de artă, de istorie culturală au fost salvate şi au putut ajunge la cititori. Dar au fost salvaţi astfel şi oameni a căror excludere din viaţa culturală fusese decisă de cei care nu judecau valori, ci dosare…” spunea domnul acad. Dan Grigorescu în 24 martie 1995.
Concomitent cu activitatea la catedră, unchiul meu a desfăşurat o bogată activitate editorială, fiind un neobosit propagator al valorilor literaturii române în masele largi, publicând numeroase articole în presa vremii, participând la emisiunile Radioului şi Televiziunii Române, emisiuni rămase în Fonoteca de Aur.
Iată ce spune domnul acad. Şerban Cioculescu despre Pompiliu Marcea într-un dialog cu sine însuşi intitulat sugestiv ,,Unul e gorjean…” publicat în revista ,, Ramuri”: ”…. – Aveţi dreptate. Fac mea culpa. Revenind la pandurul nostru, mi-au plăcut şi articolele lui de sinteză. Sunt ale unui optimist, ale unui tânăr. – Vrei să spui , ale unui veşnic tânăr, Marcea are 55 de ani, vârsta ideală a maturităţii critice. Şi tezele lui sunt excelente. Îţi recomand îndeosebi Lecţia clasicilor. M-a reţinut observaţia: ,,Clasicii niciodată nu se învechesc, rugina timpului nu-i atinge, actualitatea permanentă este regimul propriu de exigenţă al clasicilor adânc înrădăcinaţi în solul spiritual natal, idealurile lor au fost şi sunt ale întregului popor”. – Care-i, după părerea dumneavoastră, meritul deosebit al lui Pompiliu Marcea , în Concordanţe şi controverse? M-a izbit bogăţia de sugestii a criticului. Vezi dar că sugestia nu e numai o unealtă, ca să zic aşa, exclusivă, a poeziei lirice. Criticul cel bun e frate bun cu poetul. Ce mai vrei?”.
A alcătuit manuale şi culegeri de texte necenzurate însoţite de prefeţe şi de aparatul critic necesar profesorilor, elevilor şi studenţilor.
„Pompiliu Marcea s-a distins ca un student eminent ce nu-şi irosea timpul. Când nu se afla la orele de curs şi seminarii îl găseai fie la Biblioteca Facultăţii, fie la cea a catedrei de Literatură română. Am început cu această amintire personală pentru a arăta un fapt: la sfârşitul celor patru ani de studii a fost chemat să fie preparator la Catedra de istorie a literaturii române. S-a dedicat învăţământului, parcurgând toate treptele până la aceea de profesor universitar, şef de catedră a celei mai importante facultăţi a Universităţii Bucureşti. Ani de zile a reprezentat ţara noastră peste hotare, fiind lector la Universităţi de renume din Europa apuseană. Permanenţa activităţii de critic şi istoric literar a lui Pompiliu Marcea a fost promovarea valorilor culturii româneşti şi afirmarea spiritualităţii naţionale. A dovedit pe acest tărâm o largă informare de istorie literară, un simţ critic remarcabil şi, nu în ultimul rând, un curaj şi o demnitate pe care pot să le numesc fără nici un fel de exagerare – exemplare! Literatura română a fost rostul existenţei lui şi ori de câte ori împotriva ei se afirmau puncte de vedere negativiste, înjositoare, demolatoare, Pompiliu Marcea nu ezita să ia cuvântul în presă şi să-şi expună răspicat punctul său de vedere”. Asta spunea într-un articol intitulat „Pompiliu Marcea, promotor al valorilor culturii româneşti şi al afirmării spiritualităţii naţionale”, domnul conf. univ. dr. Valeriu Râpeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari, publicat în ziarul „Gorjeanul” din 20 noiembrie 2018.
Pe lângă munca la catedră, Pompiliu Marcea s-a dedicat şi scrisului, acesta publicând 14 cărţi, editate în peste 100.000 de exemplare, cărţi alcătuite cu desăvârşită rigoare profesională ce figurează şi astăzi printre instrumentele de lucru ale cadrelor univesitare, elevi şi studenţi, aşa cum spunea în anul 2014, profesorul emerit al Universităţii Bucureşti, Ştefan Cazimir, istoric şi critic literar de prestigiu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
„…Imaginea colegului meu mi-a rămas bine întipărită în minte. Era un om deştept şi loial în prietenie. Nu fusesem apropiat de el în tinereţe, de abia mai târziu, după 35 de ani, l-am cunoscut mai bine. Ce-mi plăcea la el era voinţa lui de a face cultură şi abnegaţia lui pentru valorile spiritului. Se împrietenise, pe când era decanul Facultăţii sau prodecan, nu ştiu exact, cu Şerban Cioculescu şi Vladimir Streinu, abia acceptaţi ca profesori la universitatea din Bucureşti. Pompiliu Marcea i-a ajutat mult şi, cu un fin simţ al relaţiilor, a reuşit să-i ocrotească în complicata lume universitară. M-a ajutat şi pe mine într-o împrejurare pe care aş vrea s-o povestesc aici pentru că istoria are o semnificaţie a ei…” spunea domnul acad. Eugen Simion într-un articol intitulat „Amintirea unui prieten” din 14 martie 1995.
Pompiliu Marcea a scris și un roman intitulat Pacient în Galapagos, dar nu a fost publicat, fiind interzis de către cenzura comunistă, deoarece a refuzat elogierea geniului Carpaților. În roman se descrie distrugerea personalității într-o societate totalitară.
,,…Reputația de profesor universitar a avut ecouri în străinătate, Pompiliu Marcea fiind lector de limba și literatura română la celebra Universitate Sorbona din Paris, în anul 1963, iar între anii 1970-1973, la Universitățile germane din Koln, Bonn, Aachen și Dusseldorf. Trebuie să amintim, complementar, alte funcții de prestigiu național, onorate de acest excepțional profesor universitar, critic și istoric literar, cea de prodecan și decan la Facultatea de Filologie de la Universitatea București. Opera sa de critic și istoric literar nu poate fi omisă din nici o viziune panoramică, de sinteză și analiză, chiar de dicționar, menită să faciliteze cunoașterea și aprecierea temeinică a literaturii noastre, clasice și contemporane. În descendența lui Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu și a altor înaintași iluștri Pompiliu Marcea a acoperit în mod pertinent și remarcabil toate ramurile științei literare, ca teoretician, hermeneut, critic și istoric literar. De aceea, este regretabilă absența lui Pompiliu Marcea din Istoriile literare manolesciene tipărite în secolul al XXI –lea din mileniul III. Incitant prin viziune inedită, original, și prin propensiuni exotice, probabil subversive, evazionist-estetice, de ce nu corintice, romanul Pacient în Galapagos a rămas, din păcate, în manuscrisele lui Pompiliu Marcea. Pentru toate aceste opere care sporesc patrimoniul literar național posteritatea nu poate adopta, în pofida oricăror prejudecăți sau criterii confuze, o atitudine ingrată” spune domnul profesor, critic literar Ion Trancău înt-un articol intitulat ,,Elevi care au fost, personalități care rămân. Pompiliu Marcea și vocația lecturilor fidele” apărut în revista ,,P. Marcea” nr. 6 din 20 octombrie 2018”.
În planul editării clasicilor, studiile lui Pompiliu Marcea despre Sahia, Slavici, Sadoveanu, Caragiale s.a. își găsesc complementul în numeroasele ediții școlare și de popularizare pe care istoricul și criticul literar le-a prefațat.
„În cazul scrierilor lui P. Marcea, la fiecare pagină facem cunoştinţă, dincolo de text, cu cei care-l studiază. Uneori îl ghicim pe profesor: doct, didactic, adresându-se studenţilor-auditori direct, elementele stilului oral nelipsind din textul scris. Alteori, criticul ,,vorbeşte” cu cititorul său şi, parcă premonitoriu, cu posteritatea. Dincolo de judecăţile axiologice asupra operei în discuţie, un cod etic al criticului ni se dezvăluie la tot pasul. De la îndemnul „Să ne citim unii pe alţii” titlul unui articol şi până la retorica întrebare: „Dar, oare să nu reuşim să ne ridicăm deasupra noastră înşine?”, întâlnim registre ale deontologiei profesionale dintre cele mai variate. Citind atent operele autorilor despre care îşi propune să scrie, având o cultură vastă şi un instinct sigur al judecăţii de valoare, criticul îşi expunea opiniile într-un stil clar, concis şi, mai ales, cu o logică perfectă. În tot ceea ce a scris, a lăsat dovada sincerităţii şi a bunei credinţe. Pentru a nu fi bănuit de laude gratuite, introducea şi date asupra raporturilor personale cu omul-scriitor, nu totdeauna cu amiciţie. Scurtele episoade biografice sunt acorduri care dau forţă şi credibilitate judecăţii de valoare. Curajul de a cita nume ale contemporanilor (şi în sens depreciativ), de a face ierarhizări ale acestora, de a se implica în viaţa literară, acest curaj şi demnitate l-au făcut, pe semne, un ins incomod, dar orice cititor îi poate deduce azi din cărţile sale, nobleţea spiritului. Credea, probabil, cu inocenţa sufletului pur, că şi ceilalţi pot trece prin inimiciţie şi subiectivism pentru a pune pe prim plan Opera, căreia omul Pompiliu Marcea i s-a închinat o viaţă” spunea doamna prof. univ dr. Mihaela Albu în articolul „ Dincolo de cărți- UN OM- Pompiliu Marcea” în anul 1995. Scrierile sale au rămas în Templul culturii neamului românesc fiind şi astăzi instrumente de lucru pentru profesori, elevi şi studenţi. Va urma
Ion Marcea
