25 de ani de la bătălia din Costești

La 22 ianuarie se împlinesc 25 de ani de la bătălia minerilor și muncitorii românești de la Costești, împotriva forțelor de ordine, comandate de guvernele antipopulare ale României din ultimii 35 de ani, menționează Federația Națională a Muncii, condusă de Constantin Crețan, într-un comunicat de presă.

,,Acțiunea de protest a minerilor, din ianuarie 1999 urmărea salvarea locurilor de muncă și a unor condiții de viață decente pentru mineri, împotriva reformei anti-muncitorești și anti-naționale lansate prin procesul de distrugere a sectorului minier și implicit a sectorului energetic național. După cum a dovedit evoluția politicilor economice în România, acțiunea minerilor a reprezentat nu doar lupta pentru apărarea locurilor lor de muncă, ci și pentru apărarea economiei naționale, pentru apărarea dreptului lucrătorilor români de a avea o Patrie. La acțiunea de protest a minerilor s-au alăturat și alte categorii de muncitori, iar în confruntările de la Costești locuitorii satelor au participat alături de mineri la înlăturarea forțelor de represiune, care încercau să oprească protestul legitim al categoriilor muncitoare. Disciplina muncitorească și conștiința unei lupte juste, au făcut ca marșul minerilor să fie de neoprit. De asemenea, în această confruntare unii dintre conducătorii forțelor de ordine, nu au uitat că aparțin acestui popor și nu au acceptat se utilizeze mijloace care ar fi putut produce victime omenești în rândul protestatarilor, preferând astfel să-și sacrifice pozițiile oficiale deținute, pentru a-și păstra condiția de umană.
Acordul semnat de protestatari cu guvernul s-a dovedit însă a fi o minciună, care doar a amânat ofensiva regimului împotriva existenței minerilor și a celorlalte categorii muncitorești.
Acționând abuziv, cu o justiție aservită politic, unii dintre conducătorii protestatarilor, precum Miron Cozma, Constantin Crețan, Romeo Beja, Vasile Lupu, Dorin Loiș, și Ionel Ciontu au fost condamnați la ani grei de temniță, pentru fapte care nu au fost comise, și acuzații care nu reflectau realitatea. Această ultimă acțiune de protest, din ianuarie 1999, a fost de fapt ultima manifestare a mișcării sindicale în România. Toate celelalte acțiuni de protest anterioare, inițiate de mineri, fuseseră urmate de mișcări greviste și protestatare ale altor categorii sociale, încurajate de acțiunile minerilor în lupta de apărare a drepturilor salariaților. Odată cu înfrângerea minerilor, regimul oligarho-cleptocratic, după modelul Uniunii Europene, ce stăpânește de atâtea decenii România, a putut zdrobi orice rezistență a lucrătorilor, desființând în realitate mișcarea sindicală și distrugând economia națională, un pas important în subordonarea României unor puteri străine. Experiența istorică a arătat că mișcarea muncitorească este singura forță ce poate apăra consecvent, fără compromisuri, interesele populare și naționale. Costești – ianuarie 1999 – rămâne astfel un punct de referință în ghidarea mișcărilor sindicale și populare!”, a transmis Biroul Executiv al Federației Naționale a Muncii.
M.C.H.

În ianuarie 1999, aproape 15.000 de mineri de la Compania Națională a Huilei din Valea Jiului au protestat pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile. Aceștia amenințau că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor. Pe șoseaua spre Târgu Jiu erau amplasate baraje succesive din stabilopozi de beton. În câteva locuri, în special pe poduri, trupele ministerului de interne au abandonat camioane grele, cu roțile scoase. La fiecare baraj minerii înlăturau stabilopozii, iar polițiștii, după un schimb de pietre și gaze lacrimogene de câteva minute, se retrăgeau cu autobuzele spre următoarea baricadă. Aflat în fața unui conflict fără precedent, premierul Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mănăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie. În urma acestuia a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor. Bineînțeles, înțelegerea nu a fost respectată, iar cei mai sus menționați au fost condamnați.