Niște nevolnici ajunși în fruntea și la guvernarea țării, din păcate, mandatați prin votul nostru, continuă să- și bată joc de țară, perpetuând cu înverșunare în disputele lor de orgolii și interese meschine, fără a avea vreo străbatere de conștiință în a rezolva problemele reale ale României. Indiferent de culoarea lor politică, astfel de personaje cățărate în demnități publice, cu oarece excepții, sunt lipsiți de moralitate, mimând doar responsabilitățile ce le revin în ceea ce ar trebui să-i preocupe buna rânduială a treburilor țării și a națiunii române. Și necazurile nu sunt numai de acum, ci ele vin în avalanșă de la evenimentele din decembrie ’89 încoace, întrucât tuturor cârmuitorilor aduși în fruntea obștei noastre comune, le-au lipsit dorința de a redresa cu adevărat România, în schimb lipsa lor de verticalitate în fața organismelor străine, i-a adus pe români în situația de a ajunge slugi și chiriași la ei acasă, într-o mare măsură îndurând foamea și batjocura unor haite de ticăloși- dinlăuntru și din afară. Sub pretextul unor reforme radicale, așa-zise și necesare, în special asupra sistemului economic și bancar din România, avea să fie declanșată o furibundă campanie de privatizări, înstrăinându-se pe nimic resursele naturale, terenurile agricole și până la urmă întregul potențial economic românesc, iar în tot acest amalgam nefericit al unei false economii de piață, România a ajuns în scurtă vreme la mâna FMI și a celorlalte organisme financiare internaționale, iar prin integrarea în UE și NATO a “dobândit” și statut de colonie în propriul său cămin național. Iar dacă am sau nu dreptate, accept a fi contrazis, rezervându-mi totuși dreptul a portretiza imaginea tristă a României de astăzi, totul pe o ruptură aproape ireparabilă a sentimentului patriotic și de erodare continuă a unității, integrității și independenței noastre naționale. Mai exact, de aproape trei decenii țara se zbate în sărăcie, fiindu-i amputate interesele și perspectivele pentru un destin mai bun. Filiere străine au subjugat economia și resursele noastre de orice fel, fiind infiltrate și astăzi până la cele mai înalte vârfuri ale structurilor de putere ale statului român, miza protecției acestora intersectându-se în obscuritate cu interesele comune ale trădării de neam și țară din interior. Cu atât mai grav cu cât în spatele urzelilor politico-securiste interne și cu manifestări publice de tip anarhist, se urmărește pe termen mediu și lung destabilizarea și dezmembrarea statului unitar român. De aceea nici nu este întâmplător pericolul iredentist-secesionist tot mai pregnant venit din afară, iar dacă fluturarea globalizării, în cazul României, fiind de departe contra firii, apoi poți să nu bagi de seamă că în vreme ce printr-o depopulare masivă națiunea română treptat se stinge în doar câteva generații spre sfârșitul acestui veac, puternicii actuali ai lumii fac presiuni inacceptabile asupra autorităților statului român de a accepta în serie imigranți musulmani,dar și alți alogeni veniți de aiurea pe pământ românesc? Adică nu se reușește să se asigure condiții cât de cât decente de trai “ boborenilor ” noștri, de unde a apărut și acest păcătos fenomen al plecării multor români pe meleaguri străine, căutându- și acolo condiții mai bune de viață, dar suntem obligați prin înțelegeri internaționale oculte și făcute peste capul nostru, a găzdui și întreține pe agoniseala noastră etnii de tot felul, ce năvălesc în Europa, din afară. Mai mult, există scenarii secrete și despre posibile migrații “galbene” și “negre”, cu o circulație liberă în UE, care într- un final nefericit ar însemna absorbirea a peste 50 milioane de oameni, chipurile pentru repopularea Europei și asigurarea forței de muncă pe bătrânul continent. Și cu siguranță, dacă forțe de nestăvilit vor face o asemenea mișcare pe marea tablă de șah a migrațiilor moderne, atunci cu siguranță națiunile europene își vor pierde gena și identitatea. Dar revenind la necazurile care frământă astăzi România, se vede treaba că nu-și vor găsi prea curând rezolvarea, referindu-ne aici la mai toate segmentele societății, bulversate continuu, după cum spuneam, de o clasă politică incapabilă și perfidă, de la vârfurile ei de putere și până jos la talpa țării. Altfel spus, aproape peste tot domnește haosul și fărădelegea, pe fondul unei evidente disoluții a structurilor instituționale ale statului. De aici și incertitudinea permanentă a direcției în care merge România. Mai exact, jaful asupra avuției naționale continuă neîncetat, protejându-se marile acte de corupție, în vreme ce economia țării gâfâie și abia dacă atinge jumătate din nivelul valoric de dezvoltare al perioadei dinainte de ’89, în primul rând, scăzând dramatic investițiile pe ramurile de producție. De aici au apărut și concedierile masive și creșterea șomajului, forța actuală de muncă angajată, situându- se la rândul ei, ca nivel de ocupare tot sub 50%, față de perioada antedecembristă. Practic, este vorba de existența unei economii românești conjuncturale, la mâna și îndemâna marilor corporații străine, în vreme ce capitalul autohton este lipsit de orice măsură de protecție și cu atât mai mult o relansare a acestuia pe piața internă de dezvoltare. Or, atunci când în principal depinzi de infuzia de capital străin și de împrumuturi externe imense, fără a reechilibra balanța pe plus a veniturilor țării, îți este destul de greu să asiguri și o finanțare pe măsura domeniilor esențiale de activitate, care își au locul și rolul lor la dezvoltarea, prosperitatea și viitorul țării. Și este vorba aici de educație, aflată mereu într-o degringoladă legislativă și cu semne de mare îngrijorare privind motivația, abandonul școlar și calitatea procesului de învățământ. Situația este și mai apăsătoare în sistemul de sănătate publică, perpetuând aici subfinanțarea, lipsa de medicamente vitale, criza de personal medical, o ultimă evaluare scoțând la iveală nevoia urgentă de încadrare în unitățile spitalicești de cel puțin 5000 de medici, pentru a se putea asigura o funcționare cât de cât normală a actului medical. Nu în ultimul rând, s-a înrădăcinat în sistem o birocrație fără noimă, cu tot felul de formulare și statistici impuse spre completare medicilor, evident în dauna ocupării din timpul necesar alocat practicării în sine a actului medical, care după cum se știe, în privința dotărilor și a calității încă lasă mult de dorit în multe spitale din România. Cu atât mai mult cu cât la condițiile precare existente, mulți medici părăsesc sistemul, luând drumul străinătății, numărul celor plecați depășind în ultimii zece ani cifra de 140.000 de cazuri. Apoi treburile merg prost și debandada își face de cap în administrație, ordine publică și în general în structurile instituționale ale statului, unde adesea se încalcă legea, de regulă în favoarea celor care se înfruptă prin tot felul de “inginerii” din avutul și patrimoniul național. Și pe acest fond de criză morală profundă, relele se țin lanț, justiția devenind și ea un instrument coercitiv folosit în disputele politice, protejând indivizi, partide și guverne-marionete, contrar unor interese fundamentale ale României. Pe de altă parte, după mascarada zornăitului de cătușe, se ascund interese oculte și sunt acoperiți marii corupți, între altele, amânându-se sine-die până la prescripție, punerea pe rol și trimiterea în instanță a adevăraților vinovați, și cu atât mai mult recuperarea enormelor prejudicii aduse statului român. Și să ne mai mirăm că autoritățile se tânguiesc că nu au fonduri bănești pentru investiții, locuri de muncă pentru șomeri, pentru dezvoltare, utilități și o mai bună gospodărire a comunităților din teritoriu. De altfel, criza de moralitate despre care am făcut vorbire se manifestă în prezent prin toate unghenile societății românești, de la vârfurile de putere statală și până jos la ultimul trepăduș. Și ca o consecință a tuturor relelor ce ne-au năpădit în ultimii 28 de ani, iată că România a ajuns, fără niciun fel de îndoială, dincolo de sărăcie, instabilitate internă, ș.a.m.d., și în situația unui declin demografic extrem de periculos, lipsind aproape cu desăvârșire politicile statului de încurajare a tinerelor familii și a natalității. Rămâne astfel, ca o dovadă certă, emigrarea masivă a românilor și chiar încurajarea acestora de a rămâne acolo unde sunt, în special în cazul tinerilor, având și atâtea cazuri nefericite când copiii acestora sunt lăsați de izbeliște. Pentru ca abia acum să ne trezim că România este în alertă și în pană de oameni pe piața internă a muncii. Altfel spus, putem vorbi fără a greși că țara noastră se confruntă cu un dezastru demografic, ba mai mult decât atât, vin semnale de la organismele europene că România va trebui să accepte prin lege căsătoriile și cuplurile homosexuale, până la urmă contrar oricăror precepte morale, creștine, întrebându-ne oare, ce se vrea și unde vom ajunge ca țară și națiune? Iar ca o părere personală, este vorba de o abjectă crimă la adresa poporului nostru, un genocid antiromânesc, la care autoritățile statului, în special președintele K. Iohannis, actualii guvernanți și, nu în ultimul rând, întreaga clasă politică nu au nici o apăsare de conștiință pentru stoparea acestui fenomen perfid și cu atât mai mult rezolvarea cât mai urgentă a acestei prelungite crize demografice. Cum și în ce fel o pot face îi privește, mijloace salvatoare au la îndemână, dar cu condiția să vrea și să dorească, între altele și prin ieșirea din postura ingrată de slujbași al unor puteri străine, dar și din mirajul propriu sau de grup al unor interese meschine. Numai că este greu de crezut că astfel de interese și orgolii pot fi potolite, având deja experiența amară a anilor trecuți și mai ales a lui 2017-un an al spiritelor încinse la maxim, când actuala coaliție PSD-ALDE și-a demolat propriul guvern și începe și în 2018 cu aceleași metehne greu de acceptat de către cei care le-a dat votul și numai, mazilindu-l și pe cel de-al doilea prim-ministru, așijdere cu schimbări făcute anapoda și în executiv. Or, toată această luptă mizerabilă pentru putere, prinsă într-un deșiș de interese obscure, nu face altceva decât să dăuneze grav și să destabilizeze România, s-o îndrepte spre o involuție fără întoarcere la normalitate. Și atunci stăm și ne întrebăm, cui oare folosește toată această răfuială și încrâncenare prostească, atrăgând după sine două guvernări eșuate și când România se afla într- un moment în care are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate, mai ales că nici la nivel diplomatic și în politica externă, cei care ar trebuie să reprezinte și să promoveze interesele naționale dau și ei pe alături? Și mă refer atât la relațiile destul de opace ale României cu vecinii, cât și la nivel European, unde este evidentă marginalizarea țării(vezi MCV, refuzul de a fi admiși în Spațiul Schengen, sancțiunile pe bandă rulantă venite de la CEDO, ș.a.m.d.). Sau una peste alta, România nu are conducători și guvernanți de calitate. Căci, pe de o parte, ne-am pricopsit cu un președinte anost care se “închină“ pe la Înaltele Porți, fiind atât de servil la comenzile primite, adesea în dauna interesului național, dar pe de altă parte, la el acasă se manifesta cu aroganță parvenitului, ba chiar a devenit promotorul mișcărilor anarhiste de stradă, cu și fără rost. Și colaborează excelent cu “statul paralel” și cu așa-zisa societate civilă, împreună fiind departe de a servi interele națiunii române, în schimb le protejează pe ale altora din afara țării. În privința guvernării, lucrurile merg la fel de prost, pentru că încă de la început Coaliția PSD-ALDE a călcat cu stângul, fiind contaminată de virusul unor jocuri murdare, cu interese mărunte și de aici a apărut instabilitatea și incapacitatea de a gestiona cum se cuvine rânduielile țării. Și, se vede treaba că și de aici înainte planează incertitudinile, fiind greu de presupus ca o guvernare mereu fragmentată și bulversată de atâtea orgolii, interese obscure și de multe alte răutăți, mai este în stare să-și respecte promisiunile lansate în campaniile electorale și, în primul rând, programul de guvernare, așa cum și-au propus. Din păcate, semnale pozitive nu vin nici dinspre actuala Opozitie, partidele de centru- dreapta sau cele fără vreo doctrină, dovedind la rândul lor că sunt incapabile de a mișca România în direcția cea bună. Așadar, și unii și alții, rotindu-se la putere în urma alegerilor,una au promis și altceva au făcut, înșelând de fiecare dată așteptările românilor, dar este și mai grav că au împins țara noastră într-o stare de involuție și decădere la nivelul marii majorități a segmentelor societății, situație convenabilă marilor profitori, dinăuntru și din afară. Și în timp ce există marele pericol ca România să-și piardă multe din atuurile suveranității și integrității sale, căci despre funcționarea unei democrații autentice nici nu mai poate fi vorba, iată că și cei care ne conduc și ne guvernează destinul, așijderea partidele politice își permit să-și facă de cap. Mai mult și în special oamenii de rând continuă să fie manipulați și împiedicați să priceapă ce se întâmplă cu țara și cu viitorul copiilor lor, aducându-si din plin contribuția la o astfel de destrăbălare în spațiul public, din păcate, și onorata presă, în special televiziunile. Acestea, dincolo de menirea de a prezenta obiectiv și echidistant evenimentele, nu au altă preocupare decât să ofere zilnic știri de senzații și scandaluri etc., succedându-le într-un ritm zăpăcitor pe micile ecrane, doar pentru a intoxica mințile oamenilor, în special ale celor cu un anumit nivel de inteligență. Ba s-a mers până acolo încât românii au ajuns să se bucure de răul românilor, devenind cu toții atât de răi, de zăpăciți și dezbinați, încât nu ne mai dăm seama ce este cu noi și cine mai suntem. Am uitat să ne vorbim frumos unii cu alții și mai ales să ne strângem rândurile și toate eforturile pentru a rezolva adevăratele probleme ale României. Acum știm și principalii vinovați ale proastelor rânduieli, dar aș vrea să cred că marea majoritate dintre noi nu și-a pierdut luciditatea și știu ce au de făcut. Cu atât mai mult și orgoliile sau răfuielile celor de la vârful statului trebuie să înceteze și să nu se uite o clipă că 2018 este anul Centenarului Marii Uniri și de ce nu al renașterii marii noastre iubiri față de neam și țară, servindu-le laolaltă cu multă dragoste și credință.
Vasile Irod
