Începând cu acest an, potrivit Legii nr. 21/2014, în ziua de 02 iunie, în România se marchează “ZIUA NAŢIONALĂ PENTRU ADOPŢIE”.
Tot în acest an, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 11/2014, s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (A.N.P.D.C.A.), organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin preluarea activităţii din domeniul protecţiei copilului de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi din domeniul adopţiilor de la Oficiul Român pentru Adopţii, care îndeplineşte următoarele funcţii:
– de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei, precum şi coordonarea activităţilor desfăşurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;
– de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei;
– de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislaţiei interne în materia protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei cu normele şi principiile prevăzute de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora;
– de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public şi privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosinţă, după caz.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie coordonează şi supraveghează activităţile de adopţie şi realizează cooperarea internaţională în domeniul adopţiei.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie este autoritatea centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Convenţia de la Haga.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie are rolul de a duce la îndeplinire obligaţiile asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, de a pune în aplicare şi de a urmări şi asigura aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul adopţiei.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie îndeplineşte, în materia adopţiei, următoarele atribuţii principale:
– constituie evidenţa centralizată a copiilor pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii de adopţie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– ţine evidenţa cererilor familiilor sau ale persoanelor care şi-au manifestat dorinţa de a adopta copii şi care sunt apte să adopte;
– îndrumă şi sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării procedurii necesare adopţiei;
– încheie acorduri de colaborare cu autorităţile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atribuţii în domeniul adopţiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;
– autorizează organismele private străine şi române să desfăşoare activităţi în domeniul adopţiei;
– recomandă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului familii ori persoane care doresc să adopte;
– efectuează notificările şi comunicările prevăzute de Legea nr. 273/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator sau familia adoptatoare străină, pe o perioadă de cel puţin 2 ani de la încuviinţarea unei adopţii internaţionale, prin autoritatea publică centrală competentă sau organizaţia acreditată ori autorizată din statul primitor;
– transmite instanţelor judecătoreşti competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflaţi în evidenţa sa, în cazul adopţiei internaţionale;
– participă în cauzele care au drept obiect soluţionarea cererilor privind încuviinţarea adopţiei internaţionale aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;
– stabileşte măsurile necesare pentru evitarea încuviinţării unor adopţii supuse eşecului, a obţinerii oricăror foloase materiale necuvenite şi a oricăror tendinţe de trafic de copii;
– eliberează certificate care atestă că adopţia a fost încuviinţată conform normelor impuse de Convenţia de la Haga;
– depune diligenţele necesare pe lângă autorităţile statului al cărui cetăţean a adoptat un copil aflat în evidenţa sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanţiile şi normele echivalente celor existente în cazul unei adopţii naţionale;
– ţine evidenţa centralizată a tuturor adopţiilor încuviinţate;
– elaborează proiecte de acte normative, norme şi metodologii în domeniul adopţiei;
– asigură controlul şi îndrumarea metodologică a activităţilor desfăşurate în cadrul procedurilor de adopţie de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organismele private şi propune instituţiilor competente stabilirea răspunderii disciplinare, materiale, contravenţionale sau penale, după caz, a persoanelor vinovate de săvârşirea abaterilor constatate;
– monitorizează şi controlează respectarea standardelor minime obligatorii privind procedura adopţiei interne;
– ia măsurile necesare sau, după caz, propune autorităţilor ori instituţiilor competente luarea măsurilor necesare pentru prevenirea sau, după caz, înlăturarea efectelor oricăror acte ori fapte care încalcă principiile şi normele tratatelor internaţionale în domeniul adopţiei, la care România este parte;
– sprijină copiii adoptaţi în demersurile lor de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut, colaborând în acest scop cu alte persoane juridice publice sau private;
– Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie îndeplineşte orice alte atribuţii în materia adopţiei prevăzute de legislaţia naţională în vigoare, în tratatele la care România este parte sau în acordurile de colaborare pe care le încheie cu autorităţile publice din alte state.
Pentru a marca ziua de 02 iunie ca “ZIUA NAŢIONALĂ PENTRU ADOPŢIE”, la nivel judeţean, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj, (D.G.A.S.P.C. Gorj) prin serviciul de specialitate (Serviciul Adopţii şi Postadopţii) urmează să desfăşoare o campanie dedicată acestui eveniment.
În sprijinul acestui demers, în perioada 27.05.-02.06.2014, D.G.A.S.P.C. Gorj, organizează “ZIUA NAŢIONALĂ PENTRU ADOPŢIE”, campanie ce are drept scop creşterea gradului de informare a populaţiei cu privire la procedura adopţiei, particularităţile şi importanţa fiecărei etape în parte. În consecinţă, D.G.A.S.P.C. Gorj, îşi propune să prezinte noutăţile aduse de actuala legislaţie cu privire la adopţie, principiile care stau la baza reglementărilor în vigoare, precum şi importanţa parcurgerii etapelor procedurii adopţiei. Ideea centrală a “ZILEI NAŢIONALE PENTRU ADOPŢIE”, este „identificarea unei familii pentru un copil adoptabil şi nu a unui copil pentru o familie”, drepturile copilului fiind, astfel, prioritare şi vor fi luate mereu în considerare înaintea nevoilor şi dorinţelor familiei sau persoanei care doreşte să-l adopte.
Despre adopţie, istoric şi legislativ
Istoric vorbind, adopţia a fost unul dintre subiectele dezbătute din cele mai vechi timpuri, atât adopţia socială, cât şi cea emoţională fiind întâlnite din vremea lui Moise, când acesta a fost abandonat într-un coş şi, ulterior, adoptat de fiica faraonului. În Antichitate toate formele de adopţie se concentrează asupra nevoilor adulţilor de a asigura continuitatea numelui familiei, afacerii, meşteşugului sau averii. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea, nevoile şi binele copilului au început să devină priorităţi în adopţie, aceasta fiind făcută în interesul superior al copilului. Una dintre primele legi privitoare la adopţie a intrat în vigoare în anul 1851 în Massachusets. În Europa, adopţia a fost recunoscută legal în 1929, iar prima lege în domeniu a fost aprobată şi intrată în vigoare în 1956. Ca şi în celelalte ţări, în România instituţia adopţiei a cunoscut, de-a lungul timpului, denumirii diferite din punct de vedere al terminologiei juridice. Astfel, în vechiul drept românesc întâlnim noţiuni precum: „luare de suflet”, „adopţiune” şi „înfiere”. Codul civil român din 1865 a folosit doar noţiunea de „adopţiune”, iar Codul familiei din 1954 pe cea de „înfiere”. În România, reglementarea legală privind adopţia a fost îmbunătăţită prin Legea nr. 11/1990, modificată ulterior prin Legea nr. 48/1991 care, renunţă la termenul de „înfiere” din Codul familiei şi din alte acte normative, înlocuindu-l cu termenul de „adopţie”. Câţiva ani mai târziu, a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/1997 cu privire la adopţie, abrogându-se Legea nr. 11/1990 cu modificările ulterioare şi dispoziţiile Codului familiei, precum şi orice altă dispoziţie contrară. În acest mod s-au creat premizele pentru ameliorarea situaţiei legale a copiilor lipsiţi de ocrotire părintească. În anul 2004, odată cu adoptarea pachetului de acte normative care orânduieşte activitatea de protecţie a copilului, armonizate cu legislaţia europeană în domeniu, a fost adoptată şi noua lege, respectiv Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, definind adopţia drept „operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.” Din anul 2004 şi până în prezent Legea nr. 273/2004 a suferit o serie întreagă de modificări şi completări, în vigoare la această dată fiind Legea nr. 273/2004, privind procedura adopţiei, republicată a II-a oară în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.259 din 19 aprilie 2012, cu modificările şi completarile ulterioare.
Reglementări cu privire la adopţie se regăsesc şi în Cartea a II-a. Despre familie, Titlul III. Rudenia, Capitolul III. Adopţia din Legea nr. 287/2009 (R) privind Codul Civil, lege ce constituie practic Noul Cod Civil al României, care a intrat în vigoare începând cu data de 01 octombrie 2011.
Adopţia – şansa fiecărui copil de a beneficia de o atmosferă familială
Adopţia naţională reprezintă soluţia viabilă pentru copiii a căror reîntoarcere în familia biologică nu este posibilă, astfel oferindu-i-se fiecărui copil şansa de a beneficia de o atmosferă familială, respectându-i-se dreptul de a creşte înconjurat de dragoste şi afecţiune.
Elementul central al legii adopţiei îl constituie identificarea unei familii pentru un copil adoptabil şi nu a unui copil pentru o familie sau o persoană. Impulsul de a adopta un copil este extraordinar şi demn de toată lauda, fiind un act de o mare responsabilitate care stă în totalitate pe umerii familiei adoptatoare.
Etapele adopţiei interne
Conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, (R2), procedura adopţiei interne cuprinde următoarele etape:
1 – procesul de evaluare a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale, cuprinzând evaluarea socială, evaluarea psihologică şi pregătirea în vederea asumării în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte finalizat prin atestare ca persoană/familie aptă să adopte;
2 – deschiderea procedurii adopţiei interne;
3 – încredinţarea în vederea adopţiei interne;
4 – încuviinţarea adopţiei interne.
5 – monitorizarea posta-dopţie;
Pe întreaga perioadă a procedurii adopţiei, subiecţii (copilul adoptabil, familia/persoana atestată ca fiind aptă să adopte, precum şi familia biologică) sunt sprijiniţi de către profesionişti dispuşi în orice moment să intervină, să răspundă, să fie prezenţi la chemările acestora.
Serviciul Adopţii şi Postadopţii din cadrul D.G.A.S.P.C. Gorj dispune de opt specialişti în domeniu.
În cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj (D.G.A.S.P.C. Gorj) activitatea de adopţie este desfăşurată de către Serviciul Adopţii şi postadopţii, unde un număr de opt specialişti asigură realizarea activităţilor specifice. Aceştia au stabilite sarcinile astfel: un şef serviciu, care asigură coordonarea activităţii serviciului; doi asistenţi sociali care se ocupă de consilierea şi pregătirea familiilor/persoanelor adoptatoare şi organizează programe de pregătire pentru acestea pe întreaga perioadă de evaluare, precum şi monitorizarea postadopţie (minim doi ani); doi asistenţi sociali care se ocupă de copilul al cărui plan individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia internă, de familia biologică a copilului şi de rudele până la gradul patru ale acestuia, oferindu-le sprijin şi informare, cu privire la întreaga procedură de adopţie şi etapele în care ei sunt implicaţi; doi psihologi care se ocupă de evaluarea psihologică a familiilor/persoanelor care doresc să adopte, consilierea familiilor biologice a copilului, precum şi de consilierea şi evaluarea copiilor adoptabili; un consilier juridic care asigură reprezentarea direcţiei în relaţia cu instanţele de judecată, consilierea juridică a copiilor adoptabili care au împlinit vârsta de 10 ani, precum şi a familiilor/persoanelor care doresc să adopte.
(VA URMA!)
Minodora Sucea
