În istoricul vieţii medicale din Gorj, doctorul Nicolae Hasnaş, ca şi înaintaşii săi, medicii Culcer, a rămas în memoriile scrise şi legendare, „unul dintre cele mai proeminente figuri ale judeţului şi unui dintre cei mai populari oameni ai acestui ţinut” („Gorjeanul” din 25 sept. 1936).
„A desfăşurat o bogată activitate culturală şi publicistică, a fost preşedintele Ligii Culturale Gorj, a realizat o expoziţie de costume naţionale, a înfiinţat „Lira Gorjului”, o asociaţie cultural – artistică, a sprijinit reînfiinţarea Şcolii Normale de învăţători, extinderea Liceului „Tudor Vladimirescu”, înfiinţarea Liceului Comercial şi a mai multor şcoli primare şi de meserii din multe localităţi ale Gorjului etc.” (Dr. C-tin Şişiroi, „Istoria Spitalului Tg-Jiu”, Ed. Comphys, 2013).
În plan social şi politic a fost în două rânduri prefect al judeţului de mai multe ori deputat şi senator în Parlamentul României etc. După patru decenii de activitate în judeţul Gorj, dr. Nicolae Hasnaş (născut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în localitatea NICŞENI, de lângă Botoşani, pe plaiuri eminesciene, contemporan cu Cel Născut în satul vecin, cu care a fost contemporan un deceniu şi jumătate, dar nu ne relatează şi alte împrejurări de a-l vedea pe Marele Creator), se pensionează în mijlocul „iubiţilor gorjeni, neaoşi români, din care s-a zămislit Eroina de la Jiu şi atâţia conducători de oaste şi multe căpetenii de mare folos ţării şi neamului”, după propriile mărturisiri la 21 septembrie 1936, când mai adaugă: „Acest Gorj are un descântec special, care te atrage, te subjugă ca sirenele mării şi te face să-l iubeşti, să munceşti şi să te sacrifici pentru el…” (dr. C-tin Şişiroi, op.cit.).
Cu ocazia pensionării, în adunarea festivă din sala Căldăruşe, unul dintre fruntaşii oraşului, omagiind cele aproape patru decenii de activitate în Tg-Jiu şi pe front (Dobrogea, Moldova şi Valea Jiului) şi cele trei decenii de conducere (director) al Spitalului Tg-Jiu, a rostit: „Toată viaţa sa, în toată strălucita ascensiune profesională şi politică, nu a avut alt piedestal, alt ajutor decât numai însuşirile şi calităţile sale de agerime, entuziasm şi de intelectualitate, bazate pe multă solidaritate” (op.cit.). La împlinirea vârstei de 90 de ani, în 1965, doctorul Nicolae Hasnaş afirma în faţa celor care participau la sărbătorirea sa, următoarele: „Îndrăznesc să recunosc că în lunga şi trepidanta mea viaţă, o slabă pârtie de lumină am lăsat pe unde am trecut”.
La capătul acestei „dâre” de lumină, eminentul medic târgujian „a izvodit din minte”, la 90 de ani şi povestirea următoare, care a fost transcrisă dintr-o ciornă de redactorul şef adjunct al ziarului „Gorjeanul”, Octavian Ungureanu, de la nepoata MARTA şi soţul său, Gh. Nicolaescu, în ziua de 14 decembrie 1988, pe care intenţiona să o publice în ziua de 15 iunie 1989, la Centenarul comemorării intrării în Memorie a Marelui Vecin al doctorului Hasnaş.
VA URMA
Prof. Virgil Cercelaru
