145 de ani de la naşterea lui CONSTANTIN BRÂNCUŞI! – Acţiunile organizate de către UNIVERSITATEA «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU (II)

564

Aşa cum am precizat în prima parte a prezentării, în data de 19.02.2021, de «Ziua Națională Brâncuşi», între orele 10.00-12.00, în Sala Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, s-a desfăşurat dezbaterea cu tema: «BRÂNCUŞI ÎN REALITATEA AUGMENTATĂ», la care au participat cadre universitare, brâncuşiologi şi cercetători consacraţi în acest domeniu, iar, în prezentarea de astăzi, vom continua cu excepţionala expunere a D-lui Prof. univ. dr. Andrei Marga, cel care a ţinut să detalieze unele probleme privitoare la faptul că: ,,Brâncuşi a lucrat pe trei cicluri tematice, ca să spunem astfel: în primul rând, e vorba despre lucrări cu care s-a afirmat, dintre care pe unele le-a distrus, aşa cum a fost cazul cu lucrarea «Trecerea Mării Roşii», în cel de-al doilea rând, vorbim despre «Memorialul de la Târgu-Jiu», care este cea de-a doua mare compoziţie, pentru ca în cele din urmă, să vorbim despre un anumit «Proiect al Eliberării», de la care a rămas macheta din anul 1927, ca şi la «Trecerea Mării Roşii», de altfel!

,,Redarea lui Brâncuşi, românilor, este o misiune sacră la care trebuie să ne gândim în viitor”!
Deci, la Târgu-Jiu rămâne singurul proiect materializat, cu cele trei elemente componente cunoscute: «Coloana fără sfârşit», «Poarta Sărutului» şi «Masa Tăcerii», pentru că lucrările în stil propriu ale lui Brâncuşi, încep, cam din anul 1907, dar, ceea ce se poate spune este faptul că lucrările lui Brâncuşi nu stau una lânga alta, ca merele într-un coş, ci, ele marchează fiecare o anumită trecere, o anumită evoluţie a creaţiei sale, deci, o schimbare sub aspectul concepţiei artistice! «Broasca ţestoasă zburătoare», spre exemplu, este ultima operă majoră a lui Brâncuşi, dar, nu şi ultima creaţie artistică a sa, pentru că e important să vedem această desfăşurare în devenire a creaţiei lui Brâncuşi, chiar dacă sunt mulţi care se concentrează pe o lucrare sau alta, dar, lucrările lui Brâncuşi nu se pot concepe ca nişte «monade în sine», cum ar apărea în concepţia lui Leibniz, ca să avem şi o abordare filosofică, pentru că la Brâncuşi, vorbim despre o evoluţie a viziunii sale, iar, cel care analizează opera lui Brâncuşi, trebuie să aibă în vedere acest «arc» al operelor sale! Sigur, sunt şi unele reflecţii proprii ale lui Brâncuşi asupra operelor sale, care trebuie luate în seamă, dacă vrem să înţelegem despre ce este vorba! De pildă, el consideră că «Pasărea Măiastră» înseamnă şi o descătuşare a cerului, ca o exprimare a dorului românesc, iar, «Coloana Infinitului» e ca un cântec etern în spaţiu, deci, aprecierile lui Brâncuşi se nasc din interpretarea pe care el însuşi a dat-o unor lucrări, pentru ca noi să obţinem o imagine pe care să o vedem ca pe o «ţintă» a creaţiei sale! Iar, eu, am luat această «ţintă» ca fiind eliberarea, eliberarea de tradiţie, eliberarea de gravitaţie, eliberarea de orice, pentru regăsirea de sine, pentru că aceasta este «linia cardinală» a operei lui Brâncuşi! Dacă vom compara «somnul» sau «sărutul» lui Rodin, cu «somnul» sau «sărutul» lui Brâncuşi, constatăm că la Brâncuşi transpare moralitatea artei, pentru triumful apropierii de eternitate! Putem compara «Rugăciunea» lui Brâncuşi, din 1906, care tratează inefabilul credinţei, cu alte expresii ale «rugăciunii» la Rodin sau la Paciurea, ce trădează expresia corporală a celui care se roagă! «Memorialul de la Târgu-Jiu» se dovedeşte expresia în spaţiul public a eliberării, pentru că a fost dedicată eroilor din primul război mondial, iar aceasta demonstrează orientarea omului spre o altă realitate care poartă denumirea de esenţă! Sigur, sunt multe interpretări ale lui Brâncuşi, pentru că unii îl pun pe seama tradiţiei olteneşti, a Gorjului, mai exact, ceea ce nu se poate contesta, alţii, pun accent pe prelungirea unor mituri precreştine, iar, aici, nu prea aş fi de acord, pentru că Brâncuşi avea o concepţie creştină bazată pe Mântuitorul Iisus Hristos, deci, avea această concepţie de a-L pune pe Iisus Hristos în centru, dar, cine cunoaşte teologia, cunoaşte această orientare a secolului al XX-lea, mai ales că Brâncuşi a simţit această orientare, pentru că acest lucru se regăseşte în aforismele şi în reflecţiile sale! Dacă unii au considerat că Brâncuşi a fost un «ţăran» din Gorj, care s-a ridicat la universalitate, în schimb, a fost un american, Sidney Geist, care consideră că nu poate fi vorba despre aşa-ceva, pentru că o asemenea operă inegalabilă, nu poate ieşi din mintea unui ţăran, ceea ce este foarte adevărat! La rândul său, Eugen Ionescu a considerat că opera lui Brâncuşi este expresia unei «creaţii foarte intelectualizate», iar, un alt mare gânditor arată că Brâncuşi este expresia unei viziuni care a schimbat concepţia asupra spaţiului, ca o expresie filosofică de mare anvergură”, aşa cum a ţinut să arate în finalul expunerii domniei sale, domnul ministru Andrei Marga!

,,Împreună cu mari specialiști în domeniul juridic și cu case de avocatură, am încercat să înțeleg ce se întâmplă cu acest litigiu al drepturilor de imagine”!
Invitat la Târgu-Jiu pentru manifestările organizate de către Universitatea «Constantin Brâncuși» pentru sărbătorirea celor 145 de ani de la nașterea marelui sculptor, domnul Iulian Popescu, consilier de stat în cadrul Cancelariei primului-ministru, a adus în inima gorjenilor o veste extraordinară care va stârni multe polemici, potrivit căreia, drepturile de autor și de imagine asupra operelor brâncușiene de la Târgu-Jiu aparțin statului român. În acest sens, domnia sa a spus: ,,Împreună cu mari specialiști în domeniul juridic și cu case de avocatură, am încercat să înțeleg ce se întâmplă cu acest litigiu al drepturilor de imagine, cel puțin pentru operele de la Tg-Jiu ale lui Constantin Brâncuși. Deci, analizând toate dosarele, toate documentele în acest sens, pot să vă spun că Theodor Nicole, cetăţean canadian de origine română, nu este proprietarul drepturilor de imagine asupra operelor din Târgu-Jiu, iar, acestea sunt de foarte mult timp în dreptul public! Cu această ocazie, invit pe toți cei care vor să inițieze proiecte care presupun utilizarea imaginii operelor lui Brâncuși, să o facă fără nici un fel de teamă, pentru că există acoperire juridică pe care în următoarea perioadă o să încercăm să o prezentăm instanțelor competente și să rezolvăm acest litigiu definitiv! Mai exact, ca să vă spun despre ce este vorba, noi am încercat să mergem pentru a înțelege modificările legale aduse conceptului de drept de autor, în România acestea apărând în 1923, printr-un decret, ulterior, un alt decret din 1956, și au suferit și alte modificări ulterioare până la Legea din 1996, care a fost corectată și amendată în 2004. Brâncuși a decedat în 1957 și din acest an se aplică legea, de la data morții autorului, deci, asta înseamnă că se aplică decretul din 1956 care precizează că atunci când există moștenitori testamentari, dreptul de autor se definește pe 15 ani, fără drept de prelungire și fără drept de transmitere. Asta înseamnă că după 15 ani, drepturile de autor și de imagine expiră și sunt trecute în domeniul public.
Deci, legea prevede că această perioadă se aplică de la 1 ianuarie a anului următor, așa că, de la 1 ianuarie 1973, drepturile de autor și de imagine asupra operelor lui Brâncuși au expirat, chiar dacă, ulterior, există modificări ale legislației, pentru că nici o lege nu poate să fie aplicată retroactiv și odată ce operele au intat în dreptul public, nici o prelungire a termenelor anterioare, nu poate să reîntoarcă situația! Prin Asociaţia «Excelsior» pentru excelenţă în educaţie, pe care am fondat-o în urmă cu aproape 9 ani, voi depune toate eforturile pentru a clarifica aspectele despre care am vorbit, pentru ca noi, românii, să ne putem bucura de operele lui Constantn Brâncuşi! Documentul de avocatură pe care îl am, se integrează în logica juridică a cazului operelor lui Brâncuşi”, aşa cum a declarat domnul consilier Iulian Popescu. La finalul expunerii domnului consilier guvernamental, prin cuvinte pline de încredere şi de optimism, domnul prorector George Niculescu, moderatorul dezbaterii, a menţionat: ,,Faptul că dumneavoastră aţi pus această problemă cu care noi ne-am confruntat de atâta timp, pentru că artişti din toată lumea, cum este cazul lui Vicenzo Bianchi, sunt stupefiaţi de faptul că drepturile de imagine, mai sunt revendicat de către Theodor Nicole, de aceea, se impune o rejudecare a cazului, deoarece, redarea lui Brâncuşi, românilor, este o misiune sacră la care trebuie să ne gândim în viitor”, iar, pentru toţi gorjenii şi pentru toţi românii, devine o certitudine faptul că acest demers poate însemna şi o încununare a succesului acțiunilor organizate de către Universitatea «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, care poartă pe frontispiciu numele marelui său patron spiritual! (VA URMA)!
Profesor Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here