De numele lui Jean Bărbulescu se leagă o parte a istoriei județului nostru, mai ales că acesta a fost un „neobosit ziarist, luptător pentru informarea și luminarea maselor, animator cultural, iar publicația „Gorjanul”, pe care a fondat-o și a condus-o o perioadă” a fost glasul scris al gorjenilor.
Ziaristul și publicistul Jean Bărbulescu (Bărbulescu Ion, real) s-a născut la 11 iunie 1890 în comuna Bogați, județul Dâmbovița. Pe meleagurile Gorjului, a venit înainte de 1909 și a fost angajat la Oficiul Hurezani al Băncii Generale a Gorjului, iar în 1910 s-a mutat în această comună. A făcut stagiul militar apoi la 15 august 1916 când România a intrat în Primul Război Mondial, a fost mobilizat și trimis pe front.
După terminarea războiului, Jean Bărbulescu a continuat să lucreze tot la Banca Gorjului, însă, la 15 martie 1924, a abandonat activitatea bancară și s-a dedicat publicisticii, scoțând primul număr al ziarului „Gorjanul”, cu o periodicitate de apariție, inițial bilunară, apoi decadală, iar din ianuarie 1925, săptămânală. Ziarul a fost tipărit timp de 10 ani la Craiova, dar în 1933, Jean Bărbulescu a cumpărat o tipografie și a creat la Târgu-Jiu Institutul Tipografic „Gorjanul”. „Ziarul nu a avut redactori angajați. În paginile sale semnând toți cei care doreau și aveau ceva interesant de spus. Conținutul complex al ziarului a făcut ca acesta să fie citit în județ, dar și în țară, având peste 4.000 de abonamente”, scria Al. Doru Șerban în „Personalități care au fost în Gorj”.
Jean Bărbulescu era un om rotofei, cu o figură bonomă, cu ochi vii, scăpărători, inteligenți. Avea o gură mică, rotundă și veșnic zâmbitoare. Glasul îi era plăcut și vocea muzicală. Era un om care te atrăgea de cum îl cunoșteai. Avea o energie debordantă și era tare vioi. Era inteligent, cu o minte sclipitoare și o cultură bogată și de aici a venit înclinația spre gazetărie. El nu era numai un bun condeier, ci și un om de afaceri priceput. Muncea din zori și până în noapte, fie în tipografie, fie în redacție sau la administrația gazetei, ocupându-se de cele mai mici amănunte.
„Aceste două nume, «Gorjanul» și «Jean Bărbulescu», s-au înfrățit, s-au contopit, și așa vor rămâne în istoria culturii gorjene. Cel mai important lucru pe care l-a realizat această publicație a fost întâlnirea în coloanele sale a celor mai bune condeie ale gorjenilor răspândiți în țară. Prin Gorjanul, cei plecați în toate ramurile de activitate: muncitori la sondele de pe Valea Prahovei, mineri în Valea Jiului, meșteșugari sau mici ori mari comercianți prin București și pretutindeni, preoți, învățători, profesori, ingineri, avocați, magistrați, cu toții țineau legătura cu județul lor prin această gazetă a lor. Pentru fiecare constituia o scrisoare primită cu regularitate de pe meleagurile dragi. În Banat, în Ardeal, în Bucovina, în Dobrogea, în Basarabia, ca și în Moldova și fosta Țară Românească – Muntenia și Oltenia, toți îi recunoșteau pe gorjenii stabiliți pe acele meleaguri după – abonamentul la «Gorjanul», pe care începuseră a-l cere ca și cititori și alți români negorjeni”, a scris profesorul Sabin Velican într-un articol din cotidianul „Gorjeanul” din mai, anul 2016.
„Gorjanul” a fost un ziar de informare, dar și o publicație culturală, căci pe ultima pagină conținea prezentări de cărți, articole de critică literară, poezii, biografiile unor personalități. La aniversarea de zece ani, „Gorjanul” a fost tipărit într-o ediție festivă de 44 de pagini.
„În toamna anului 1944, trupele rusești au ajuns și la Târgu-Jiu și au adus numai necazuri lui Jean Bărbulescu. Situația de criză care a urmat după Al Doilea Războiul Mondial, a influențat și apariția «Gorjanului», care s-a confruntat cu lipsa de hârtie, întreruperile de curent electric, lipsa de bani, căci existau restanțieri în țară. Din cauza schimbărilor politice din țară, în care conținutul ideologic al articolelor putea fi interpretat, în 30 decembrie 1947 a apărut ultimul număr al ziarului, iar în 1948 a fost confiscată și tipografia.
„Jean Bărbulescu a rămas fără ocupația mult iubită de el, gazetăria. Singura lui îndeletnicire pe care a făcut-o cu pasiune a fost să scrie și să administreze apariția la timp a ziarului. Acum nu mai putea. Tot ce construise el cu atâta trudă, se năruise. Pentru a masca durerea și furia pentru ceea ce i s-a întâmplat, vorbea mult, povestea anecdote, râdea și glumea cu prietenii. Se vedea clar însă, că totul nu era decât rezultatul unei enorme sforțări de a nu se arăta lovit. Artificialitatea sa dârză s-a accentuat când i s-a luat și tipografia și chiar casa pe care o construise pe bulevardul Brâncuși și în care a locuit. A primit adăpost la un prieten, la marginea orașului, spre Romanești” – scria profesorul Sabin Velican în articolul „L-am cunoscut pe Jean Bărbulescu – inimă de om, inimă de aur”.
Ziarul lui Jean Bărbulescu a fost cea mai importantă publicație gorjeană în perioada interbelică. Săptămânalul „Gorjanul” a apărut neîntrerupt între 1924 și 1947.
Despre situația politică a țării de după Al Doilea Război Mondial, Jean Bărbulescu spunea: „Acum ei sunt stăpâni. Fac ce vor. Ei sunt și legea și puterea executivă și cea administrativă și presa. Sunt totul. Nimic și nimeni nu-i împiedică să ne și ucidă, dacă asta le e dorința. Trăim epoca bunului plac și a răzbunărilor din partea celor ce au fost aduși la putere de forța rusească. Am pierdut crezului nostru. Am fost învinși. Să fim pregătiți să suferim și mai mult” – a scris profesorul Sabin Velican în același articol.
Jean Bărbulescu a fost nevoit să se angajeze contabil la Sovrom Petrol Târgu-Jiu. Și cum un necaz nu vine singur, în anul 1951 a fost arestat din motive politice și trimis la închisoarea din Craiova, apoi la București și apoi la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După punerea în libertate, și-a găsit serviciu tot la Sovrom Petrol Târgu-Jiu.
Jean Bărbulescu a decedat în ziua de 8 mai 1957, la Spitalul din Sadu (Bumbeşti-Jiu, Gorj), în vârstă de numai 67 ani și înmormântat la Târgu-Jiu.
Ulterior, pentru a-i cinsti memoria, autoritățile locale de la Târgu-Jiu au denumit o stradă „Jean Bărbulescu” și au sprijinit activitățile cultural-literare organizate în numele său.
Astăzi, 11 iunie 2020, la 130 ani de la nașterea sa, se cuvine să-i cinstim memoria și activitatea gazetărească, aducându-i un pios omagiu!
A consemnat, Lt. col. (r.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj
