130 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI DUMITRU BREZULESCU

381
Urmărind ceremonialul înmormântării lui Dumitru Brezulescu, aşezat undeva lângă locul de veci, I.Gh. Duca, Ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, se gândea la câţi dintre cei prezenţi la înmormântare vor mai avea şansa să scape cu viaţă, ştiind că doar peste trei săptămâni România va intra în război.

Îşi punea întrebarea, câţi din aceşti oameni îmbrăcaţi în frumoasele costume ciobăneşti vor mai supravieţui.

Preocupat mai mult de problemele satului şi sătenilor săi, Dumitru Brezulescu se va căsători târziu, la peste 30 de ani. La Facultatea de Drept din Bucureşti fusese coleg cu Nicolae Titulescu, dar drumurile lor se vor despărţi; Titulescu începe o carieră strălucită în capitală, în timp ce Brezulescu se retrage la Novaci, dedicându-se unei munci de sacrificiu în folosul semenilor săi.
Faima de care se bucura Dumitru Brezulescu până dincolo de hotarele Gorjului şi în Parlament, îl determină pe Nicolae Titulescu să-l caute aducându-i prinosul admiraţiei sale.
Marele om politic îi prilejuieşte lui Dumitru Brezulescu întâlnirea şi căsătoria cu Lucia Burcă, sora mai mică a soţiei sale. Astfel, cei doi mari oameni devin cumnaţi, ceea ce le aduce o apropiere de care nu prea avuseseră parte pe timpul facultăţii.
Căsătoria lui Brezulescu cu Lucia Burcă a avut loc la Bucureşti în anul 1913 şi de pe urma ei va rezulta o fiică, Maria Ivona, căsătorită cu tânărul diplomat Gheorghe Antoniade, fiul celebrului filozof, scriitor şi diplomat Constantin Antoniade.
Recunoaşterea meritelor lui Dumitru Brezulescu se concretizează în scurta-i viaţă prin decorarea în 1909 cu Ordinul Coroana României, în grad de cavaler şi cu Ordinul Steaua României, în 1911, în urma raportului Ministrului de Externe Mircea Djuvara.
Pentru ca imaginea binefăcătorului lor să fie mereu prezentă în ochii locuitorilor acestei aşezări montane, novăcenii, la iniţiativa Băncii Populare „Gilortul”, îi aşază la 26 iulie 1936 în parcul din faţa Băncii un bust, turnat în bronz, operă a sculptorului Ion Jalea. La împlinirea a 20 de ani de la moartea sa, cu care prilej a fost dezvelit bustul marelui om novăcean, alături de soţia şi fiica lui Brezulescu, de un impresionant număr de oameni veniţi din toate colţurile Gorjului, au participat: primul-ministru Gheorghe Tătărescu, Ministrul Agriculturii şi Domeniilor Vasile P. Sassu, vechi prieten şi coleg de facultate cu Dumitru Brezulescu şi subsecretarul de stat la acest minister, Mihail Negură.
Din păcate, după instaurarea regi-mului comunist, Banca Populară „Gilortul” va fi desfiinţată, iar bustul lui Brezulescu înlăturat şi ascuns în beciurile securităţii de unde i se va pierde urma.
În anul 1994, Primăria Novaci va repara marea nedreptate instalând în acelaşi loc un nou bust, sub care se află gravat îndemnul către ţărani rostit de Dumitru Brezulescu cu prilejul înfiinţării Băncii Populare „Gilortul”, semn că amintirea lui a rămas neştearsă, cu toate vitregiile sorţii şi vremurilor trecute, redându-l istoriei care pe nedrept îl cam uitase.
Prin moartea lui Dumitru Bre-zulescu, Gorjul a pierdut un om cum rar se nasc, iar Novaciul a pierdut şansa de a ajunge una dintre cele mai dezvoltate localităţi ale Olteniei.
În Calendarul Gorjului din 1925 se spune: „Dumitru Brezulescu a rămas o figură strălucită cu care judeţul nostru veşnic se va putea mândri, iar istoria îi va da locul ce bine l-a meritat”.
Din păcate, istoria comunismului instaurat cu tancurile în România nu a recunoscut niciodată meritele acestui mare om, devotat sătenilor săi şi localităţii pe care a scos-o din anonimat.
Este regretabil faptul că un ase-menea om a fost trecut atâta timp în umbră în timpul regimului comunist, din motive politice, fără să se ia în cosiderare faptul că şi-a pus întreaga sa capacitate şi întregul său suflet în slujba ridicării clasei ţărăneşti. Ca director al Băncii Populare „Gilortul”, Dumitru Brezulescu a desfăşurat o muncă uriaşă, arătând lumii întregi ce poate cooperaţia. Truda sa a fost încununată cu cea mai strălucită izbândă, Banca Populară „Gilortul” fiind considerată ca una dintre cele mai mari bănci populare din ţară.
Voi încheia aceste însemnări despre Dumitru Brezulescu, cu cuvintele gorjeanului V. Uscătescu, apărute la 26 iulie 1936 într-o publicaţie gorjeană, la câteva zile după moartea lui Brezulescu, cuvinte pe care le consider şi astăzi de mare actualitate: „Să-l preamărim în gând şi să-l urmăm în fapte!
Viaţa lui să fie o pildă pentru cei de astăzi şi un stimulent la luptă pentru toţi cei care vor să pună o piatră la temelia consolidării Neamului Românesc”.
Urmare din ediţia din data de 19.09.2009
Constantin DÂRVĂREANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here