Pe data de 2 noiembrie s-au împlinit 100 de ani de la memorabila luptă ce a avut loc pe teritoriul comunei Dăneşti. Pe această dată a căzut prizonieră la Şasa (sat din com, Dăneşti) Ecaterina Teodoroiu.
Din cartea interzisă între anii 1940 – 1990, scrisă de preot lOAN MĂLĂESCU şi Dorin Brozbă, aflăm „filmul” căderii prizoniere a Ecaterinei.
2 noiembrie 1916
„Puterea duşmană înfrântă (după semieşecul de la Tg-Jiu) voia să se răzbune. Timp de zece zile îşi adună oştirea multă dincolo de munţi, cam vreo 20000 de soldaţi, automobile blindate, obuziere, bombardiere, cavalerie multă şi începură pentru a doua oară atacul asupra Jiului, încet, temeinic, puternic.
Trupele noastre rămăseseră cam aceleaşi, ceva mai măcinate, mai obosite. Se înserează şi regimentul 12 Gorj ia poziţia de luptă la Şasa.
Trăsnetul armelor răsună, gloanţele curg de amândouă părţile, se produce învălmăşeala şi Cătălina cade prizonieră. Când se lumină de ziuă, germanii fură foarte miraţi când văzură că „prada nopţii” era un copil de 16 – 17 ani, îmbrăcat în haine ciudate şi cu plete aurii pe spate.
Ostaş să fie? Dar ce, nu se poate? Fusese găsit cu arma în mână, deci era un prizonier de război. Nu prea arătos, nu făcea să-ţi baţi capul cu el, deci îl dădură în seama unui ulan mai bătrân, să-l escorteze la „Komandament’, unde se făcea centralizarea prinşilor şi apoi deportarea. Toamna târzie scutura frunzele veştede şi ploua.
Ulanul căscă plictisit şi descălecă într-o poeniţă, să se mai dezmorţească. Ecaterina a „prins” momentul şi a desfăcut închizătoarea de piele a pistolului de la oblânc şi descărcă două gloanţe în ţeasta ulanului.
Regimentul se retrăsese. În învălmăşeală, nimeni nu-şi mai dădea seama ce se putuse întâmpla cu cercetaşa. Ce uimire când au văzut-o apărând în goana unui cal, dinspre oştirea străină.
Pe drum spre Brătuia, Ecaterina întâlneşte refugiaţi cu desagi în spate, sau cărucioare trase de căliţi bicisnici, cu copii şi lucruri de gospodărie, murdare, sărăcăcioase, măreşte durerea retragerii şi toţi orbecăiesc prin lapoviţă şi frig.
În satul Brătuia, comandamentul companiei se apropie de Cătălină şi o sfăruieşte să îmbrace haine soldăţeşti mai groase, ţin mai cald şi o ascund de vederea duşmanilor. Când apare între soldaţi, era aidoma lor, sătenii din Brătuia rămân uimiţi:
– Uite şi o fată ostaş, merge cu ei.
Luptele de la Dăneşti, 2 – 3 – 4 – 1916
Pe data de 2 noiembrie 1916, la ora 17, la Preajba, sub comanda colonelului TRUSCULESCU, s-a format un detaşament de ostaşi din Regimentul 1 Vânători, 41 Infanterie şi 43 Infanterie.
2 noiembrie 1916
Regimentul ocupa poziţie la sud – vest de satul Budieni – nord Şasa şi nord Dăneşti, având în dreapta regimentul 58 Infanterie şi la stânga n-a putut să se lege de Regimentul 41 Infanterie, fiindcă inamicul a ocupat localitatea Dăneşti. Atacul dat de Compania 16-a din rezervă a fost respins de un violent foc de mitraliere. Şi în această zi, ca şi în cea precedentă, dispăruţii au o mare pondere: 52, la care se adaugă 6 morţi şi 4 răniţi.
La 2 noiembrie, colonelul Jippa, comandantul Brigăzii XXI Infanterie, în baza Ordinului 1 de a se forma 3 centre de rezistentă:
a) Copăcioasa – Budieni
b) Dăneşti și împrejurimi
c) Cârbeşti – Bălăceşti – Şomaneşti
Colonelul Jippa ordona, între altele, constituirea centrului de Rezistenţă Dăneşti şi împrejurimi, format astfel: Comandant lt.col. Nicolau, având ca forţe Batalioanele I, II, III din Regimentul Gorj nr. 18, Camp. 16 din Bat. IV, iar ca rezervă Bat. IV din Reg. 13.
3 noiembrie 1916
Un nou atac al Companiei a 16-a Bat. IV din reg. 43 Inf., de la orele 17.30, este respins de inamic.
La orele 14, reg. 58 Inf., atacat de Inamic, s-a retras spre Brătuia şi nord Creţeşti. Peste un ceas, regimentul ocupă poziţie, la nord de Brătuia, sud Arţari şi sud Barza, paralel cu Creţeşti. Brătuia, având în dreapta Reg. 58 Inf., Locotenent – colonel I.G. Coadă, dă ordinul de zi nr. 145 cu următorul conţinut: Locotenent – colonel Nicolau Andrei dispărând pe câmpul de luptă, în seara zilei de 2 noiembrie, subsemnatul iau comanda reg. Gorj nr. 18, pe ziua de 3 noiembrie 1916, punând ajutor al subsemnatului pe maiorul Pleşoianu Constantin.
Legătura între comandamente se pierduse. Acest fapt e confirmat de ordinul dat de colonelul Jippa, comandantul Brigăzii XXI Inf., adresat din Vlăduleni la Ungureni, în care se zice, între altele: Nu ştiu unde vă găsiţi, de alaltăieri. După cum rezultă din nişte ordine date de către colonelul Jippa, lt.col. Coandă, la amiază, acesta se afla la Creţeşti, preocupat de cooperarea artileriei cu infanteria.
4 noiembrie 1916
Inamicul atacă frontul Batalioanelor I şi II, după un violent bombardament de artilerie. Flancul stâng este atacat cu „mai multă înverşunare” şi este respins contraatacul nostru. Regim. 43 şi 58 sunt împinse înapoi.
La 16.30 s-a ocupat poziţie pe şoseaua Răşina – Peşteana (vest Răşina), având în dreapta Reg. 58 Inf. Noaptea, patrulele de cavalerie şi infanterie inamică au pătruns în spatele liniilor amice. Atacat cu înverşunare, reg. 58 Infanterie şi Reg. Gorj nr. 18 s-a retras spre Plopşor.
În memoria luptelor din Primul Război Mondial s-au ridicat monumente la Dăneşti, Barza, Brătuia.
Crețan Nicolae
