După cum se cunoaște, la jumătatea secolului al XIX-lea – în 1857 – România era prima țară din lume, în ale cărei statistici consemna o producție de 257 tone de țiței, dar și iluminarea primului oraș din lume(BUCUREȘTI), pe bază de petrol lampant. Anterior apăruseră primele rafinării pentru petrol lampant.
Valorificarea acestei resurse minerale importante de către Romania a incitat o competiție în rândul multor țări, care, ulterior, după modelul nostru au trecut la explorarea și exploatarea petrolului.
Petrolul devenind “sângele economiei”, va fi râvnit de multe țări, ca în cele din urmă să fie una din cauzele declanșării Primului Război Mondial.
La sfârșitul primei conflagrații mondiale, s-a concluzionat că aliații au ieșit învingători pe un val de petrol.
Epoca petrolului a început pe Valea Prahovei, precum și pe Valea Tazlăului, cum atestă multe documente. A urmat Govora, ca în 1883, reputatul gorjean Dincă Schileru să confirme existența petrolului și în Gorj, când a săpat manual 6 puțuri, cel de la Bâlteni, de pe Valea Romanatului soldându-se în final cu o erupție gazeiferă. Această izbândă a lui Dincă Schileru a fost consemnată și în Buletinul Ministerului Agriculturii.
Desigur că vestea a bucurat pe mulți gorjeni, astfel că elevul Liceului Mircea cel Batrân din Constanța, George Cristescu, care venind, în 1912 în vacanță la bunicii săi de la Țicleni(familia avocatului Constantin Dumitru Brătuianu), însoțind pe unii copii cu caprele pe meleagurile noastre, intrigat de mirosul deosebit al apei unui izvor, de pe Valea Rea, a recoltat apă de acolo într-o sticlă, pe care a prezentat-o profesorului său de fizică-chimie de la liceul amintit. Profesorul a analizat-o la laborator, fiiind și el mirat, ceea ce l-a determinat ca în anul următor să vină personal la Țicleni, însoțit de un geolog. Explorarea sumară a zonei a dus la concluzia existenței petrolului. Ea a fost consemnata ca rezervă geologică petrolieră.
Au urmat și alte explorări geologice în Oltenia în perioada interbelică, la unele din ele participând și omul de știinţă gorjean Ion Popescu-Voitești.
La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial România fiind obligată la mari datorii de război, Sovrompetrolul a desfășurat o vastă acțiune de explorare și exploatare a bogățiilor subsolului țarii noastre.
Și zona Țicleni, Bâlteni a fost împânzită de o mulțime de sonde conduse de chiromnici, încă din 1945. La Țicleni, una a fost amplasată “La Ispas”, unde astăzi încă funcționează arteziana de apă, iar alta la confluența pârâiașului Vramnița cu pârâul Cioiana, în vecintătea casei noastre. Aveam 6 ani pe atunci și toată ziua priveam cum lucrează sondorii îmbrăcați în pufoaice cu căști pe cap și cizme în picioare. Priveam cum scoteau carote cu pământ scos din adâncuri, care erau puse în lăzi speciale și etichetate, apoi trimise cu o mașină, nu știu unde. Cum era toamnă și cazanul de țuică al bunicului meu era în funcțiune, chiromnicul cu unii sondori mai veneai să servească câte o tărie. În final, chiromnicul a scos din buzunarul pufoaicii sale niște cochilii de moluște pe care i le-a dat buncului, spunând: “Aici aveți petrol, o să deveniți bogați”.
Cât de bogați se știe și se vede.
După acele explorări, în 1948, sub egida Sovrompetrolului s-au început forajele a mai multor sonde pe Valea Romanatului, la Bâlteni, unde săpase Dincă Schileru, dar datorită dificultăților geologice, prima sondă(după abandonarea a două sonde) va fi dată în producție în 1951, rezultat ce va determina amplasarea, imediată, de “păduri de sonde de foraj” la Bâlteni și Țicleni.
Prima sondă de pe raza orașului Țicleni, dată în producție a fost nr. 80 Tunși, cu 30 de tone țiței și 4000 mc gaze la zi, în 18 iunie 1953. De altfel, în prima parte a anului trecut(2013), un domn inginer care a lucrat la darea ei în producție, m-a sunat de la Paris, unde este stabilit, să mă întrebe cum întâmpină cei de la Țicleni împlinirea a 60 de ani de la acel eveniment.?!?!
După darea în producție a sondei 80 Tunși, au urmat sondele 76 , 77 şi altele, astfel că la 1 IULIE 1954 S-A ÎNFIINȚAT SCHELA DE EXTRACȚIE ȚICLENI, PRIN DIVIZAREA SCHELEI DE EXTRACȚIE BÂLTENI, DIN SUBORDINEA TRUSTULUI DE FORAJ-EXTRACȚIE TÂRGU JIU.
Schela Țicleni a cunoscut o dezvoltare impetuoasă, furnizând în anii -60, singură, 25%, iar împreună cu Schela de Extracție Bâlteni, 33% din producția de țiței a țării. Schela de Extracție Bâlteni a existat până în 1961, când a fost desființată, iar sectorul extracție Bâlteni a fost arondat Schelei de Extracție Țicleni, tot atunci a fost înființată Schela de Extracție Craiova.
Forajul și exploatarea de țiței s-a extins la Tg.Jiu, Colibași, Bustuchin, Brădești, Iancu Jianu, Turburea, Bibești, Stoina, Vârteju, Vladimir, etc, Țiclenii constituind locul geometric al petrolului Olteniei.
Dacă inițial, oltenii au învățat tehnica forajului și extracției petrolului de la prahoveni, a venit rândul ca gorjenii să-i învețe această tehnică și pe bănățeni, la Șandra, Suplacul de Barcău, Zădăreni etc., pe teleormăneni la Videle și în alte locuri.
Petroliștii gorjeni s-au afirmat și peste hotare, în Algeria, Irak, India, Afganistan, Golful Persic și chiar în Golful Mexic și alte zone din afara țarii.
Industria petrolului din Oltenia a readus acasă pe cei care plecaseră după o slujbă la Constanța, București sau alte zone ale țării. Ba, mai mult, din alte zone ale țării au venit la unitățile de petrol din Oltenia, găsind aici locuri de muncă, oameni din toată țara, unii stabilindu-se definitive aici.
Industria de petrol din Oltenia a fost o adevarată școală a vieții. Pe o întindere de sute de kilometri, “fără gard” și fără paznici, oamenii și-au făcut datoria din conștiință, nu împinși de la spate, înfruntând nu odată, pericole destul de mari, pe vreme bună sau rea.
Petrolul a făurit multe destine și a schimbat viața multor localităţi. Datorită petrolului Țiclenii au devenit oraș în 1968. Înființarea liceelor de petrol e tot un rezultat al dezvoltăriii industriei de petrol. Dintre petroliști s-au afirmat mulți oameni, conducători care au ajuns chiar miniștri.
Dar după 1990, industria de petrol a început să intre în declin, numărul de locuri de muncă scăzând vertiginos. Mulţi își caută de lucru înafara țării, pentru că alte soluții nu au fost găsite până în prezent. Pe bună dreptate, scriitorul Mihai Pelin punea întrebarea: “Oare ce vor face oamenii de aici când nu va mai fi petrol? (Ziarul Flacăra din 19 noiembrie 1976, în articolul “Țicleni – cea mai lungă stradă din România”)”.
Dar să vă redau, dragi cititori, un fragment dintr-un cântec al îngrijitoarei de la vițeii C.A.P.-ului Țicleni, Ana Filipescu: “De când e schela –n Țicleni/Oamenii sunt toți boieri./ Petrolul de nu era/ Nu ştiu lumea ce făcea,/ Petrolul când s-o găti, /Nu știu Doamne, ce-o mai fi/ N-o mai fi nici bani, nici pâine,/ Ce-o mai fi Doamne pe lume.”
Petrolul a fost vectorul principal care a dus la descoperirea motorului cu ardere internă, folosindu-l drept combustibil; transporturilor rutiere, feroviare, aeriene; cosmonauticii; dezvoltarea petrochimiei, etc
De aceea, și petroliștii ar trebui să fie prețuiți la valoarea lor.
Lucrătorilor forestieri le-a fost închinată o impunătoare statuie în centrul orașului Brezoi. Cinste și onoare celor care s-au gândit la ei. Dar de ce se întârzie a li se inchina şi petroliştilor un astfel de simbol?.
PETROLISTUL ESTE UNUL DINTRE TRIMIȘII LUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT, CARE, A APĂSAT, MAI TARE, PEDALA DE ACCELERAȚIE A PROGRESULUI OMENIRII.
La a 60-a aniversare a Schelei de Extracție Țicleni, le adresează petroliștilor olteni, foști(și acum uitați), precum și celor actuali, multă sănătate și împliniri, fostul petrolist, ION M. UNGUREANU-ȚICLENI. Calgary(Canada), 25 iunie 2014.
