Scena politică din România se umple tot mai mult de ridicol, cu destructurări-reevaluări de partide şi politruci, în funcţie de miza ajungerii la ciolan, înşfăcând fiecare o porţie mai mare sau mai mică din ”binele” naţiunii. Şi acest lucru se întâmplă de peste 20 de ani post-decembrişti, pentru ca în ultimii 6-8 ani reevaluarea şi traseismul să escaladeze în forţă, avându-l ca promoter, pentru beneficiul său personal şi al PDL pe Traian Băsescu. O face mai nou PNL-ul, în special Crin Antonescu devenit aspiratorul de serviciu, iar pentru a ne lămuri bine să urmărim tot acest circ politic, pe cât de dizgraţios, pe atât de dăunător bunului mers al României. Or, în această privinţă, una dintre jongleriile de a face politică murdară este destructurarea partidelor din tabăra adversă, în primul rând prin atragerea celor mai puternici şi influenţi lideri ai Opoziţiei.
Şi să ne reamintim, între altele, cum a provocat Traian Băsescu destructurarea PNL, rupând gruparea condusă de Valeriu Stoica şi Th. Stolojan, transformată ulterior în fantomaticul PLD şi într-un final absorbirea acestuia de către PD şi formarea partidului portocaliu PDL. A urmat apoi marea racolare de parlamentari primari şi consilieri din toate partidele, umflându-se partidul lui Băsescu precum gogoaşa furioasă din uleiul încins. Numai că din motive de acum bine cunoscute am avut ”plăcerea” să asistăm spre sfârşitul regimului Băsescu-Boc şi la un process invers, mai exact, la desumflarea PDL şi a creatorului său spiritual, plecând pe rând din partid spre PNL, PSD sau alte partide, lideri importanţi, bineînţeles etichetaţi a fi aşa-zişii trădători. Iar toată această hemoragie de cadre din PDL a contribuit, pe lângă multe altele, la căderea guvernelor Boc şi Ungureanu, dar şi la votul de neîncredere dat lui T.Băsescu prin cele peste 7,4 milioane voturi pentru demitere. Altfel, se potriveşte de minune proverbul românesc că ”ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, de se potriveşte deoarece după formarea Alianţei USL şi victoria acesteia la alegerile din 2012, aveam să asistăm din păcate la un alt tărăboi, din care acum scapă sau câştigă cine poate.
Mai precis, soluţiile imorale ale guvernării s-au mutat în ograda USL, unde se vede treaba că rezultatele bune ale noii Puteri întârzie, se lasă aşteptate, în schimb se resimt vizibil vechile metehne de atitudine şi comportament al unor lideri şi demnitari cu putere de decizie. Iar dezamăgirea populaţiei este cu atât mai mare cu cât, dincolo de promisiunile neonorate din campaniile electorale, se vede treaba că, în interiorul USL şi unii şi alţii se grăbesc să fure startul, fentându-se reciproc, în perspectiva unor prezumtive victorii care să dea fiecăruia mai multă putere la alegerile viitoare. În altă ordine de idei, se grăbesc şi pentru revenirea oilor ”rătăcite” în turmă, după cum traseismul machiavelic acceptat se face din drag şi interes personal sau de partid şi nu din binele pentru naţiune. Aşa că PSD lucrează tacit pentru aducerea la matcă a UNPR, adică diabolica creaţie a lui T.Băsescu, specialistul-forte în destructurarea partidelor politice. Astfel, prin re-re-evaluare aveau să ajungă în Parlament sau la guvernare Gabriel Oprea şi odată cu el ceilalţi fripturişti din falsul partid, partidul lui Crin Antonescu alias ”Dl. Goe”s-a aliat cu duşmanul, aducând pe rând în partid şi odată cu aceasta, în căruţa Puterii, figure proeminente din PDL, chiar dacă au destule bube în cap în regimul portocaliu, mai exact pe Sorin Frunzăverde, Mihai Stănişoară, cocoţaţi direct şi pe înalte funcţii de conducere la nivel central. Racolările acestora au fost precedate şi de episodul Gigi Becali, dar mai ales de venirea în PNL a lui Klaus Iohannis primarul Sibiului, de unde se vede treaba şi ni se întăreşte convingerea că liberalii nu se opresc aici, dar şi faptul că pentru ei nu contează neapărat doctrinele, ci interesele meschine de grup. Iar traseiştii aşteaptă în anticamera galbenă cu săgeată, întrucât PNL, jubilând la destructurarea altor partide, cu precădere a PDL, lasă loc a se înţelege că urmează la rând, pentru adeziune liberală, Scripcaru-primarul Braşovului, Mircea Havra-primar la Alba Iulia, Romeo Raicu şi poate chiar controversatul Cristian Boureanu, recunoscut pentru afacerile sale necurate cu statul român, etc. Vin mai ales dinspre tabăra lui Vasile Blaga, nemulţumiţi de trocul triadei Băsescu-Udrea-Macovei. Dar, totuşi, cum rămâne cu principiile morale ale liberalismului, despre care Crin şi ai lui vorbesc frumos, în schimb sunt doar nişte gonaci politici cu apucături de haită, necinstiţi, neserioşi sau altfel spus, doar nişte inşi, dintr-o altă gamă de ipocrizie.
În fine, pe baricada băsistă, aşa cum spuneam, PDL este într-o degringoladă cvasitotală şi în plin proces de destructurare. Cele trei tabere din partid, din jurul lui Blaga, Udrea şi Macovei se luptă pentru acapararea conducerii, împroşcându-se şi acuzându-se reciproc, de parcă nu împreună au dus ţara în pragul falimentului. T.Băsescu, cu ”vaporul” deja avariat bagă zâzanie, susţinând-o pe blonda de Pleşcoi, vădit dintr-o veche şi nestrămutată amiciţie (!?) dar şi în speranţa că în jurul acesteia se va încropi un alt partid, în care eventual să se regăsească după terminarea sau poate că pierderea mandatului. Aşa că, norocul USL-ului, care la rândul său, bântuit deja de fantomele neputinţei aşteaptă destructurarea PDL-ului, iar pe de altă parte mizează pe faptul că românii încă nu au uitat de ticăloşiile guvernelor Boc şi MRU. Numai că şi gradul de încredere al populaţiei în noua Putere este într-un evident picaj, de vreme ce guvernul încă bâjbâie în găsirea soluţiilor pentru rezolvarea problemelor urgente ale ţării, majoritatea parlamentară este adormită de atâta lejeritate, sunt demnitari aleşi sau puşi pe funcţii cu putere de decizie, incompatibili, cu dosare penale sau incompetenţi în raport cu starea naţiunii, etc.
Aşadar, Puterea uselistă, fără curaj, pârghii şi soluţii joacă ”bătuta pe loc”, în vreme ce cârtiţele portocalii încă fac legea prin ministere, departamente şi instituţii publice, gestionând actele de corupţie. Tot la fel, din afară ni se dictează ce trebuie să facem de parcă am fi un popor de handicapaţi, extremişti maghiari îşi fac de cap prin Ardeal, T.Băsescu continuă să-şi facă mendrele iar cozile lui de topor umblă cu pâra pe la Înalta Poartă de la Bruxelles. Se resimte şi starea de nemulţumire în ţară, în special dinspre mediul de afaceri şi a fermierilor din agricultură, deopotrivă lipsiţi de încurajarea şi ajutorul autorităţilor statului român, dar şi dinspre justiţie semnalele sunt la fel de proaste. Pe de o parte e debandada, iar pe de altă parte continuă să fie acoperite cazurile dovedite în marile acte de corupţie şi bineînţeles fraudarea banului public.
Nu în ultimul rând, continuă să rămână nerezolvate problemele sociale, asistând la escaladarea concedierilor, inflaţiei, creşterea galopantă a preţurilor, penuria investiţiilor, ş.a.m.d. În schimb, nu poţi să nu observi aroganţa şi băţoşenia unor lideri şi parlamentari USL, ceea ce ne dovedeşte încă odată că toţi cei ce vin să ne conducă, sunt plămădiţi din acelaşi aluat transpartinic, încât este foarte greu dacă nu imposibil să mai sperăm că actuala clasă politică va putea vreodată să scoată România la liman şi să o aşeze pe un făgaş de normalitate. Toţi vin la putere şi pleacă fără să plătească oalele sparte, iar rotativele de putere şi guvernare s-au dovedit la fel de păguboase, chiar ticăloase, până la urmă cu voia sau fără voia noastră a românilor.
Nu asistăm din păcate, la altceva decât la acelaşi şi permanent spectacol de circ penibil şi dezgustător.
Şi ca să fie şi mai vizibil, l-am cita chiar pe Emil Boc, care afirma că ”…guvernul Ponta nu face nimic bun, urmând programul PDL.
Noi am făcut ce era necesar, iar actualii guvernanţi nu fac decât să urmeze programul nostru”(!). Deci mai este ceva limpede, sau nu în România? Cât despre Băsescu, evident că erodarea ”mitului” său îl macină, dar probabil că nici nu este capabil să priceapă mare lucru. E precum lupul singuratic care dă ocol la turmă, dar oare mai poate? Pentru că iată, bunăoară, el n-a venit să participle la o dezbatere pe tema revizuirii Constituţiei, ci doar ca să le spună şi onorabililor academicieni ce au de făcut, sugerându-le că de fapt el este singurul deţinător al adevărului(!). Sau atunci când ne mirăm că nu este capabil sau nu vrea în ruptul capului să înţeleagă ce se întâmplă în jurul său, mai poţi avea încredere într-un astfel de personaj, motiv pentru care nu ne rămâne decât să procedăm ca şi în cazul partidelor şi a celorlalţi lideri politici, conform preceptului, din păcate pentru români: scapă doar cine poate, dar cu ţara şi naţiunea cum rămâne?
Vasile Irod
