Peisaje ce îţi taie respiraţia, sate pitoreşti agăţate de munte ce parcă stau să cadă din locurile unde au fost aşezate, forme şi fenomene carstice ce încântă ochiul, locuri de un pitoresc aparte încărcate de istoria ţinutului Jiului de Sus şi nu în ultimul rând salba de monumente istorice şi religioase.
Iată numai câteva dintre frumuseţile ce se dezvăluie celor dornici să străbată fie şi numai o parte din traseul ce se desfăşoară prin depresiunea subcarpatică olteană spre partea de est a Gorjului.
Dacă în drumurile voastre spre estul ţării Jiului de Sus veţi ajunge în Depresiunea Câmpul Mare cea mai întinsă de pe meleagul gorjean încadrată de dealurile Cârligeilor şi Maghereştilor şi veţi coti la stânga de la binecunoscuta intersecţie pe un drum proaspăt modernizat după aprox 7 km ajungeţi în staţiunea Săcelu, mică dar deosebit de importantă la nivel local şi nu numai, din punct de vedere balneologic.
De o parte şi de alta în mica depresiune unde este poziţionată staţiunea sunt dealurile Cioaca şi Ivana care împreună cu plantaţii de vie, pomi fructiferi, păduri şi păşuni conferă locurilor un climat plăcut şi reconfortant.
“Fitileli” locale
Chiar dacă la nivel local există mai multe diferende între proprietarul staţiunii şi reprezentanţii comunităţii locale ce au produs dispute în sezonul trecut şi probabil vor continua şi în cel actual cu inventarea a tot felul de “biruri” mai mult sau mai puţin legale, cu opritul apei potabile ca anul 
trecut în plin sezon la staţiune şi probabil cu alte “râci” ce se plănuiesc de pe acum (vom fi şi noi la faţa locului pentru a monitoriza şi de ce nu imortaliza acţiunile “beligeranţilor”) lăsând toate acestea la o parte haideţi să reamintim în continuare cititorilor noştri câteva repere legate de trecutul locurilor, proprietăţile apelor minerale şi nămolului de aici cu menţiunea că în partea de sud a staţiunii mai precis în punctul Jidovi se mai pot vedea urmele termelor construite de romani în urmă cu mai bine de 17 secole. Trebuie menţionat şi faptul că pe aici trecea un drum roman foarte important spre Alutus (Olt) ce se ramifica către Iezureni şi Glodeni.
Puţină istorie
Băile Săcelu sunt situate la 340m altitudine, pe valea pârâului Blahniţa, în partea nord-estică a judeţului Gorj. Izvoarele minerale existente aici erau folosite de mai bine de două milenii din timpul dacilor la tratarea anumitor boli. Romanii după cucerirea Daciei au construit aici terme precum şi un castru ale căror ruine pot fi văzute şi astăzi.
Tot aici se mai pot vedea ruinele unor monumente închinate zeilor de cei ce s-au tămăduit cu apele minerale din zonă. S-a păstrat chiar o inscripţie în piatră ce aminteşte că un cetăţean roman pe nume Marcus Tiberius s-a vindecat prin acţiunea tămăduitoare a apelor şi închina aceste izvoare zeilor Aesculap şi Hygeea .
Localitatea Săcelu este menţionată cu numele de azi în documente din sec. 17-18. În anul 1840 băile erau proprietatea lui Dumitrache Săceleanu care a făcut şi primele amenajări balneologice moderne.
Analize chimice şi particularităţi climatice
Prima analiză a apelor minerale a fost făcută de către chimistul C.Stabil în anul 1866 şi repetată mai târziu de Gr. Ştefănescu şi Petre Poni.
Analizele au evidenţiat faptul că apa a trei izvoare din cele 42 existente în staţiune conţine mari cantităţi de iod, sulf, sare, magneziu şi fier iar în cantităţi mai mici stronţiu, litiu şi bor.
În Dicţionarul Geografic al Judeţului Gorj tipărit la Tg-Jiu în anul 1892 este efectuată prima descriere scrisă a staţiunii, a izvoarelor minerale precum şi a stabilimentelor existente pe atunci.
Particularităţile climatice, aerul tare şi curat precum şi proprietăţile apelor minerale existente i-au determinat pe mulţi specialişti balneologi de renume să numească staţiunea Săcelu drept “Techirghiolul Gorjului”. Apele minerale şi nămolurile sapropelice existente aici sunt recomandate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, ginecologice, dermatologice precum si în tratamentul post-traumatic.
Cercetări
Un fenomen interesant pe care îl prezintă apa celor patru bazine de la Săcelu este culoarea diferită pe care o capătă în funcţie de anotimp. Studii de specialitate efectuate de S. Godeanu în cadrul Institutului de Inframicrobiologie Bucureşti începând cu anul 1979 au evidenţiat faptul că bacteriile, plantele şi animalele microscopice care trăiesc în bazine, dinamica lor anuală precum şi relaţiile reciproce între ele şi mediul abiotic sunt principalele cauze care provoacă colorarea diferită a apei. Dintre acestea bacteriile sulfuroase şi fotosintetizante colorate de obicei în roşu şi verde determină nuanţa predominantă a apei.
Culoarea roz-zmeurie a apei precum şi a bacteriilor din sedimente indică prezenţa fotobacteriilor dezvoltate în masă. Culoarea verde-deschisă sau verde-alburiu este pusă pe seama proceselor de oxidare pe care le suferă apa de foraj ce pătrunde în bazin. Apa din bazinul 4 poate suferi variaţii bruşte ale culorii. Ea poate fi zmeurie, roz-lăptoasă, verzui-albicioasă sau verzui-închisă, coloraţia predominantă fiind dată de bacteriile care se dezvoltă în masă şi care prezintă un caracter instabil acestea înlocuindu-se cu mare viteză.
Turism local
Pentru amatorii de turism din staţiune se pot efectua excursii la Schitul Crasna, la Novaci, în cheile Galbenului şi Olteţului precum şi la peşterile Polovragi şi Muierilor. De asemenea se poate vizita Dealul Ţeapa unde legenda spune că Vlad Ţepeş i-ar fi tras pe turci în ţeapă precum şi Dealul Uriaşilor unde pot fi văzute rămăşite ciudate ce par a fi nişte ziduri de pământ.
Mugurel Petrescu
