Viaţa lor, de dimineaţa până seara, e presa. Îşi petrec ziua printre ziare, pe care le vând oamenilor. Sunt acei vânzători de ziare, găsiţi acum în nomenclatura de profesii din ţara noastră.
Punctuali, în fiecare dimineaţă, la ore diferite, îşi încep activitatea închişi într-o cămăruţă mică de unde nu vor pleca decât seara târziu sau după 10-12 ore de muncă. Fiecare vânzător de ziare are viaţa şi greutăţile lui. Familie numeroasă, copii care trebuie îngrijiţi, cheltuieli cu întreţinerea şi hrana zilnică, etc. “Marfa” pe care o primesc plini de consideraţie se constituie în teancurile de ziare, rodul muncii ziariştilor, din toată ţara. După atâţia ani de muncă, vânzătorii îţi pot face în câteva cuvinte caracterizarea fiecărei publicaţii şi mai mult decât atât îţi pot recomanda ziarul potrivit sau pe cel mai interesant al zilei. Pentru că “de maldărul de ziare” pe care le vând depinde şi salariul lor. Şi pentru că am amintit de salariu trebuie să spunem că acesta este oferit “cum vrea” patronul (pentru că fiecare chioșc de ziare are un patron!) şi nu cum zice legea. De pildă, s-a stabilit salariul minim pe economie. Patronii s-au reprofilat: au încheiat contracte de muncă pe ½ normă cu salariul pe jumătate, dar cu program întreg de 10 ore şi mai mult. În acest fel vânzătorii de ziare sunt fraudaţi cu vechimea în muncă, cu contribuţiile pentru fondul de pensii şi sănătate. De aceea, spre ştiinţa tuturor celor ce practică astfel de metode le facem cunoscut că: Potrivit H.G. nr. 1/2017 începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră. Stabilirea salariului de bază sub nivelul celui prevăzut mai sus constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 la 2000 de lei pentru fiecare contract individual de muncă în care salariul minim este stabilit sub cel menţionat în prezenţa hotărârii, în măsura în care, potrivit legii, fapta nu constituie infracţiune. Constatarea contraventiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute mai sus se fac de către Inspecţia Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Unii “patroni”, plini de “respect”pentru lege, au renunţat la a mai primi ziare sâmbăta şi duminica, pentru a le da liber salariaţilor; alţii muncesc şi sâmbăta şi duminica fără a avea libertatea prevăzută de Codul Muncii. Spre a le aminiti prevederile legale reproducem din Codul Muncii: “Art. 137. (1) Repausul săptămânal, este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă, ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
Poate aceste rânduri vor cădea şi sub ochii Inspecţiei Muncii, deşi salariaţii nu vor spune nicio vorbă despre realitatea vieţii lor la patroni (de teama încetării muncii şi trimiterii lor acasă!). Nici nu e nevoie pentru că inspectorul care aplică legea trebuie doar să-şi ia reper 2-3 chioşcuri şi să vadă (doar ca simplu cetăţean!) cine este vânzătorul, cât lucrează în fiecare zi, plus sâmbete şi duminici. Şi vor vedea că oamenii care vând sunt aceiași. Fără liber, fără plată suplimentară, fără 8 ore pe zi etc.
Nicu GÎTAN