Drept la replică

Urmare articolului denigrator la adresa mea şi a revistei de cultură „Portal-MĂIASTRA”, publicat în „Gorjeanul” din 20 ianuarie 2010, vă rog, în virtutea dreptului la replică, să publicaţi următorul mesaj adresat redactorului Ion Predoşeanu.

Precizez că acest mesaj a fost postat pe situl ziarului, ca raspuns la încercarea sus-numitului de a lua legătura cu mine, în urma incalificabilului şi iresponsabilului gest gazetăresc privind Omagiul Eminescu desfăşurat la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, vineri, 15 ianuarie c. Atrag atenţia, totodată, că respectivul „editorialist”, în loc să-şi facă „mea culpa”, continuă cu jignirile la adresa mea (ultima: în numărul de vineri, 22 ian., în care ironizează titlul meu ştiinţific de „prof. dr.”, afirmând, în intenţia unei ieftine denigrări cu iz populist, că titulatura s-ar putea înţelege drept „prof. univ. dr.”, ceea ce nu mi-am dorit niciodată…).

Este regretabil ceea ce aţi scris despre Portal-Măiastra. Chiar nu realizaţi ce aţi făcut! Aţi distrus o prietenie în care eu credeam sincer. Eu, care nu am avut mulţi prieteni în viaţă, credeam chiar sincer în D-ta! Dar mă simt trădat, insultat, incriminat laolaltă cu întregul colegiu de redacţie. L-aţi jignit pe venerabilul Ovidiu Drimba, fostul asistent al lui Lucian Blaga (căruia nu-i scrieţi corect nici numele!), i-aţi insultat astfel pe: Gh. Grigurcu, Sorana Georgescu-Gorjan, Nina Stănculescu, Mihai Cimpoi, Adam Puslojic, M.N. Rusu, Mihaela Albu, Ion Miloş şi atâţia alţii din colegiul de redacţie, iar în plan local pe: Ion Cepoi, Alexandra Andrei, I.P.Brădiceni, R.I.Olariu, El. Roată, G. Drăghescu…Ceea ce aţi scris s-a postat şi pe Internet şi a trebuit să răspund cititorilor şi colaboratorilor din ţară… Nici bucureştenii colaboratori, cu unii fiind chiar Dv. prieten, nu vă aprobă. Aţi vrut să distrugeţi Măiastra, punând problema …banilor risipiţi, a costului! Nu, nu, dle Predoşeanu, aţi înţeles greşit, numărul nu a fost…”dedicat lui Eminescu”, cum scrieţi – a fost lansat cu prilejul Omagierii lui Eminescu doar. A fost imprimat la sfârşitul lui decembrie, doar! Dar, ştiind ca nu avem alt prilej, am zis să-l lansăm de ziua lui Eminescu.

Pe urmă, cei enumeraţi de Dv acolo, cum că nu sunt publicaţi, este o enormitate, o insinuare derizorie, o răutate ieftină – toţi, în afară de amicul Dv. Laurian Stănchescu, care nu mi-a trimis nimic niciodată, au fost publicaţi de mai multe ori. O puneţi acolo şi pe Elena Deju, asta aşa, ca să dea bine, apoi pe Cepoi, Smeu, Drăghescu, I.P.Brădiceni, G. Dumitru ş.a….Se vede răutatea şi veninul cu care aţi scris. Intenţia este străvezie. Părerea mea e că nu trebuia sa staţi pe la uşa Bibliotecii, trebuia să veniţi înăuntru, să audiaţi omagiul eminescian, cum au făcut alţi presari. Vă ştiam mai băgăreţ. Aţi stat pe la uşă şi aţi cules impresii, aţi scris după ureche…Oful Dv este că „nu aţi fost invitat”… O atingere de …orgoliu gazetăresc, nu?! Dar ştia toată lumea de manifestarea aceasta culturală, chiar eu v-am comunicat într-un e-mail.

Nu ştiu, cred că aţi fost nu rău, ci în mod criminal intenţionat…Şi asta tocmai cu mine…

În ceea ce priveşte cartea lui Fl. Popescu, pe care eu nu am văzut-o, – am publicat recenzia lui L.Gruia, căci nu fac cenzură – aţi făcut afirmaţii grave (aud că vă va cere explicaţii în justiţie!), puteaţi veni cu un material în următorul număr al revistei, cum se face în presa culturală, dar cu probe, nu cu vorbe aruncate aşa, după ureche şi după “văzute de mine” etc…Ce probe aveţi că „şi-a bătut joc de memoria lui Vasile Blendea?” (care era şi prietenul nostru şi care, să ştiţi, chiar aşa spunea, nu o dată, că este „strănepotul” lui Brâncuşi! acuzându-l de impostură (acum îmi spuneţi că o zicea el aşa, la un şpriţ, dar că în realitate Dv. aţi fi „strănepotul”!).

Nu aţi participat la Simpozion, dar aţi scris urât despre efortul instituţiilor şi al oamenilor de cultură (şi nu numai) de a-l omagia pe Eminescu… Mai aveţi tupeul să vă întâlniţi cu oamenii aceia! Hai să fim serioşi! Vă ştiam mai la obiect, mai prob…Nu ştiu ce se întâmplă cu Dv., dar vă spun un mare adevăr: aţi reuşit să denigraţi revista, ceea ce nu s-a întâmplat în cei cinci ani de existenţă. Şi mai aflaţi că în cei cinci ani, revista s-a bucurat de aprecieri deosebite, venite din parte unor mari personalităţi, din ţară şi de afară, în presa din ţară şi de afară (le vom reproduce într-un număr jubiliar)…Şi acum veniţi Dv cu pleaşca şi moftul că nu e…pe Eminescu!

Ba mai mult, puneţi problema şi în modul cel mai mârşav, al costurilor etc. etc. Parcă Dv. nu aţi şti cum se face cultura, cu minimum de subvenţii…Ei, bine, chiar dacă nu vom mai avea subvenţii, MĂIASTRA va merge mai departe, chiar dacă va trebui s-o susţin eu cu colaboratorii de nădejde! Şi aşa, cu fiecare expediţie, zboară din buzunarul meu câteva milioane bune! Pentru ştiinţa Dv., o expediţie de câteva numere la New York face milionul… Asta ştiaţi? Dar la ceilalţi colaboratori din Europa şi din întreaga ţară, de la Cluj la Iaşi şi de la Chişinău la Craiova? Revista are un program, cultivă anumite teme, are o anumita deschidere, şi-a creat un culoar al ei în ţară şi lume – aşa că gestul acesta de cultură este, deja, iată, un fapt de istorie culturală (se va scrie despre asta, sunt sigur, în istoria culturală locală, iar Dv veţi fi citat, desigur, ca aţi debitat un neadevăr, o insinuare, ca aţi încercat…un asasinat (aţi încercat!) la adresa revistei. Glonţul s-a întors împotriva-vă!

Nimeni nu vă aprobă, poate vă gâdilă orgoliul câţiva „apropiaţi”, dar în cultura gorjeană gestul Dv este întru totul dezavuat! Şi nu numai în lumea culturii gorjene!

Aţi terminat cu duşmanii, aţi început cu prietenii şi apropiaţii!

Unde este „apetitul” Dv cultural (căci asta ne-a apropiat) şi înţelepciunea de care făceaţi vorbire! Ce se întâmplă!

Iar dacă scrieţi despre „Iubirile lui Brâncuşi” şi îi urâţi atât pe alţii – înseamnă că lucrurile nu sunt la locul lor!

Cearta noastră, văd, a intrat în atenţia tuturor, mulţi vin să mă „consoleze”… Ceea ce nu-mi place deloc, dar trebuie să le mulţumesc tuturor celor cu mintea limpede, care iau atitudine. Am văzut şi unele postări pe situl ziarului şi, bănuiţi desigur, că toate acestea vin să-mi confirme multe bănuieli şi rezerve!

Nu am renunţat la jurnalistică şi voi vedea unde îmi voi deschide o rubrică (credeţi-mă, oferte există!). Dar la „Gorjeanul” – pe care l-am servit şi eu, şi tatăl meu (colaborator îndeaproape al lui Jean Bărbulescu) – nu voi mai călca, atâta timp cât lucrurile nu se clarifică pe deplin! Şi de data asta am fost dezamăgit şi înşelat în aşteptări… Ştiţi bine cum a fost cu colaborarea mea…patriotică. Care mi-a luat multe zile şi nopţi de documentare şi de redactare… D-ta ştii cel mai bine, în ultimul an! Îmi e greu să mai continui şi hai să ne vedem fiecare de drumul nostru! Să vă dea Dumnezeu tot binele, dar să nu vă şteargă memoria, pentru a avea la ce reflecta în îndelungata sănătate ce v-o doresc!