După 18 ani de la comiterea faptelor, procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au identificat adevăratul autor al violului şi omorului produs asupra unei minore din Pojogeni, Gorj. Iniţial, a fost pus sub acuzare şi condamnat un gorjean, care abia după ce a executat 12 ani de închsioare, s-a dovedit că nu el este făptaşul.
Între timp, Marcel Ţundrea a murit şi nu s-a mai putut întoarce împotriva celor care l-au condamnat pe nedrept. Acum, procurorii Parchetului General l-au pus sub acuzare pe adevăratul autor al faptelor. Aceasta este considerată cea mai gravă eroare judiciară de după 1989.
Parchetul General a comunicat că nu poate furniza, deocamdată, din motive de securitate, numele adevăratului autor al faptelor petrecute în 1992 asupra unei minore de 14 ani din comuna gorjeană Pojogeni. Identificarea a fost posibilă în urma testului ADN, care a relevat că sperma recoltată de la victimă coincide cu cea a actualului suspect. “Parchetul deţine o bază de date cu toţi cei care sunt consideraţi suspecţi de viol şi aceasta este folosită în dosarele de viol. Se compară profilele ADN. Probabil că aşa s-a întâmplat şi aici, după ce Ţundrea a fost declarat nevinovat prin hotărâre difinitivă şi irevocabilă”, a explicat Emil Moţa, procurorul care l-a scos din puşcărie pe Ţundrea, după ce fusese condamnat deja la 25 de ani de închisoare şi efectuase 12 ani.
Autorul a fost indicat de Ţundrea
Pe tot parcurul anchetei, Marcel Ţundrea le-a indicat numele suspectului, însă niciun anchetator nu l-a luat în calcul.“Le-am explicat prin mii şi mii de cereri că nu eu sunt cel vinovat. Le-am spus şi numele celor pe care eu îi cred vinovaţi de o asemenea faptă. Mioara (n.r. victima violată şi omorâtă) a fost ca şi fetiţa mea, se jucau împreună. Am săpat groapa acestei fetiţe. Sunt doi cetăţeni care au văzut autorul. După cum arată cel care a făcut fapta, înalt, brunet şi cu mustaţă, nu ştiu dacă e bine să-l spunem. L-am indicat în dosar. În sala de judecată, s-a ridicat cineva, dar nu am reţinut cine şi a strigat să fiu condamnat la moarte. Nu am fost atent pentru că procuroarea de şedinţă a cerut pedeapsa maximă şi era să cad din picioare. El tot venea pe la mine, după care a fost şi el condamnat pentru un viol. La Curtea Supremă a depus un memoriu împotriva mea”, sunt vorbele lui Marcel Ţundrea, spuse în 2004, atunci când a fost eliberat din puşcărie, găsite în arhivă.
Gheorghe Avram, posibil autor
Avocata Liliana Clima, cea care l-a apărat pe Marcel Ţundrea, în toate procesele, şi-a amintit numele celui pe care gorjeanul îl credea autorul adevărat. “Au fost câteva presupuneri, dar Marcel îl indica cu vehemenţă pe Gheorghe Avram”, a spus aceasta.
Povestea celei mai grave erori judiciare, produse după 1989, a pornit în 1992. Atunci, Mioara Gherasie, o minoră de 14 ani din Pojogeni, judeţul Gorj, a fost descoperită moartă pe malul Gilortului. Anchetatorii au mai stabilit că fata fusese violată înainte de a i se introduce pe gât pietrele, care i-au provocat moartea. La scurt timp după această crimă care a oripilat Pojogeniul, procurorul Ion Diaconescu de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus arestarea lui Marcel Ţundrea, considerat suspect al faptelor.
Anchetă cu pumnul!
Pentru Jurnalul Naţional, Marcel Ţundrea a povestit în exclusivitate cum procurorul a condus ancheta: “Dădeau cu ce apucau, cu picioarele, cu pumnii, cu bastoanele pentru a spune cum am omorât-o şi am violat-o. Le-am spus că nu eu sunt autorul şi atunci am luat primul pumn de mi-a zburat un dinte. De atunci i-am pierdut pe toţi. Mi-au fracturat coastele şi nu mi-au dat nici un tratament. S-au sudat aiurea. Ei au crezut că voi muri în puşcărie”, a declarat Ţundrea imediat după eliberarea din puşcărie.
În 2004, procurorul Emil Moţa, în acea vreme prim-procurorul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi şef al procurorului Ion Diaconescu, a dispus revizuirea cazului Ţundrea.
Avea indicii serioase că Ţundrea nu este făptaşul deja condamnat pentru viol şi omor. A dispus efectuarea testului ADN. Rezultatul a confirmat că Ţundrea nu a violat-o pe minoră şi, deci, nici autorul omorului, dispărând astfel mobilul crimei. Ţundrea a fost pus în libertate, după 12 ani de închisoare, iar Emil Moţa şi-a pierdut funcţia de prim-procuror.
Au urmat lungi procese de stabilire a nevinovăţiei, însă abia la trei ani de la moartea sa, Marcel Ţundrea, a fost achitat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este dreptatea pe care Ţundrea n-a mai apucat-o, decedând în iarna lui 2006 într-un spital din Gorj. Medicii au spus atunci că starea de detenţie i-a provocat moartea, acesta suferind de cancer la plămâni.
Lista ruşinii!
Conform revistei Lumea Justiţiei, lista magistraţilor care îl au pe Ţundrea pe conştiinţă este următoarea:
-procurorul Ion Diaconescu, fost prim-procuror al Parchetului Tribunalul Gorj – autorul rechizitoriului din 03.11.1992, azi pensionar, beneficiar al unei pensii nesimţite în raport cu munca depusă. Tundrea nu este singura “eroare” din cariera lui Ion Diaconescu, existând încă cel puţin alte două cazuri similare unde nevinovaţi au stat în puşcărie.
– judecătorii Gheorghe Bistreanu, Elena Popescu şi procuroarea Janeta Cosmulescu, de la Tribunalul Gorj, care au semnat sentinţa penală nr. 17/18.05.1993, prin care lui Ţundrea i s-au dat, fără probe, 25 de ani de închisoare;
-judecătorii Emil Gherguţ, Alexandrina Cochinescu (soţia fostului procuror general al României), Dimitrie Onica şi procurorul Victor Cornoiu de la Curtea Supremă de Justiţie, care au respins recursul lui Ţundrea prin decizia nr. 2729/27.11.1997;
Menţionăm că deşi nu deţinem decizia din apel, conform încheierii din 30.10.1995, din dosarul 574/94 al Curţii de Apel Craiova, care a respins apelul lui Ţundrea, completul de judecată din respectiva dată a fost alcătuit din judecătorii Valentin Tănăsescu, Georgeta Cătănoiu, Ştefan Făurar şi procurorul Adrian Popa.
Este foarte probabil ca ei să fie cei care i-au respins apelul.
Gabriela Mladin
